Stiu si nu am uitat, ar fi trebuit sa scriu in continuare despre drumuri, locuri si oameni. Nu prea am avut cand si nu pentru ca nu am avut timp sincer, dar nu am avut dispozitia necesara. Pentru calatoriile alea, am nevoie de o stare anume, sunt calatorii care ma fac sa scormonesc in suflet. M-a tinut munca ocupata, m-au tinut altii ocupata, mi-am stresat mintea cu ceva si tot asa. Dar vine si povestea despre Targu-Ocna (cu asta am spus ca incep)in curand… nu promit ca nu ma tin de cuvant niciodata daca incep cu promit.
Si pentru ca am zis ca anul acesta ma tin de acest blog m-am gandit sa postez ceva. De curand am tot auzit de un nou traseu interesant: Transalpina si habar nu aveam ca e si mai inatlta decat Transfagarasanul. Super tare! Imi place foarte mult marea, parca e mai aproape de sufletul meu dar am vazut poze de pe Transalpina si as lasa macar pentru un weekend mare sa ma bucur de inaltimi. Enjoy! – eu momentan ma intorc la munca, am de terminat un articol despre incepul scolii, chhhh 🙂
Tansalpina este cel mai înalt drum rutier din România cu o altitudine de 2145 metri. Şoseaua traversează Munţii Parâng de la N la S şi este paralelă cu Valea Oltului şi Valea Jiului.
Este un drum vechi, înalt care parcă dă mâna cu cerul. Chiar dacă este mai înalt ca Transfăgărăşanul nu este la fel de cunoscut pentru că abia în 2009 au început asfaltările. Nu sunt finalizate dar se poate circula bine şi a devenit un traseu din ce în ce mai căutat de turişti.
Transalpina a fost construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmisegetusa. A fost pavată cu piatră de Regele Carol al II-lea după 1930 şi reabilitată de nemţi în al Doilea Război Mondial. Zona alpină este cea mai frumoasă parte a şoselei Transalpina şi se întinde între Obârşia Lotrului şi Staţiunea Rânca.
Cu toate că este mai înaltă ca Transfăgărăşanul, are 2145 de metri, este mai puţin cunoscută şi asta pentru că o bună perioadă, cea mai înaltă şosea din lume a fost uitată iar drumul s-a deteriorat. Abia în 2009 s-au început lucrările de asfaltare. Partea bună din această poveste este că locurile s-au păstrat foarte bine, frumuseţea naturii s-a „conservat” altfel.
Peisajele sunt minunate, eşti la propriu cu capul în nori iar munţii „zgârie” albastrul cerului. Pentru că acolo eşti cel mai sus ai o senzaţie de libertate şi măcar o dată chiar vezi lumea de sus.
Şoseaua Transalpina apare pe hărţile istorice sub numele de „coridorul IV strategie roman”. În perioada interbelică pentru că a fost văzut ca drum de o importanţă economică, militară şi strategică a fost reconstruit. A fost inaugurat de Regele Carol al II-lea.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, nemţii au avut grijă de el şi l-au folosit în scop militar. După război în schimb, nu a mai fost folosit decât de ciobanii care îşi duceau turmele dinspre Mărginimea Sibiului în Oltenia. Punctul lor de trecere poartă numele de „Poteca Dracului” pentru că era un drum îngust care făcea multe victime.
Şoseaua începe de la Jina şi urcă înspre Obârşia Lotrului. În apropiere se află barajul Tau şi barajul Oasa. Pe partea dreaptă a barajului Oasa se află colonia „Fetiţa”, loc în care s-a ridicat o mânăstire. De la mânăstire în sus spre Şureanu se trece prn luncile Prigoanei, un loc de negre amintiri. Aici erau pedepsiţi localnicii care în trecut vroiau să părăsească ţinutul. După Lunci urmează cabana Iezeru Şureanu şi apoi localitatea Sadu şi Tălmaciu. Din Obârşia Lotrului pentru a merge până la căpătul şoselei Transalpinia trebuie să o luaţi înspre Novac. Întregul traseu se parcurge în aproximativ 3-4 ore.