Când lucram în presă, în fiecare an, cădea pe mine sarcina: ”scrie și tu ceva de 1 Decembrie”. Scriam mereu, cam același lucru, despre cum nu sunt un naționalist din acesta zornăitor, care se îmbracă în ie și se pozează pe Facebook, că nu am steagul atârnat la geam și alte chestii din astea, dar, da, îmi iubesc țara, la fel de mult ca cei care au plecat. Și, nici unul nu a plecat din neiubire de țară ci, de atâta sărăcie, de atâtea greutăți, pentru alte șanse, pentru ei și copii lor, pentru oportunitățile pe care le găseau dincolo de România, pentru a se dezvolta în carieră. Mereu scriam că e greu aici, dar nu îmi vine să plec și mai sper să fie bine. Acum, îmi dau seama că nimic nu s-a schimbat. Au trecut doar niște ani și e cam la fel de greu, poate chiar mai greu, tot mai mulți au plecat iar cei care au mai rămas se gândesc cum ar fi fost dacă … plecau.