”Pe drum” este romanul cel mai cunoscut al lui Jack Kerouac. O Biblie a generaţiei beat şi în acelaşi timp o descriere a Americii anilor 50 şi a beatnicilor, a tinerilor obsedaţi de exprimarea libertăţii individuale, aflaţi într-o căutare frenetică a adevărurilor supreme, indiferent de mijloacele folosite. Dean Moriarty, personajul principal, este un alter-ego al lui Neal Cassady, figură emblematică a generaţiei beat.
Eram într-o librărie în Iași. Îmi alesesem o carte apoi privirea mi-a căzut spre acest titlu: ”Pe drum”. Toate drumurile, făcute și nefăcute, visate sau imaginate, mi-au apărut dinainte. Habar nu aveam că o să îmi placă atât de mult această carte. Că o să îl iubesc pe Dean pentru toate drumurile făcute, pentru curajul și libertatea lui și o să-l urăsc, în aceeași măsură, pentru același lucruri.
Am lăsat cealaltă carte și am ales-o pe asta. Nu aveam bani de două așa că am renunțat la una. Am ales drumurile, iar celelaltei i-am promis pe data viitoare.
Mi-aș fi luat geanta și aș fi plecat. Dar am rămas, la fel ca prietenul lui.
Cartea e o aventură. Ești alături de Dean Moriarty pe drum. La final tu te oprești, dar îl vezi în depărtare, dincolo de filele cărții pe Dean, cu aceleași haine ponosite și aceeași geantă roasă de timp și atâtea drumuri care se uită la el.
Dean Moriarty e călătorul bolnav de drum, e omul a cărui averi sunt incertitudinile și ni le lasă nouă pe toate, cadou. Dacă prietenii lui, toți, s-au adunat la casele lor, Dean poate că și acum, întrupat în altcineva, e pe drum.
”Acuma uită-te și tu la ăia din față. Au griji, numără kilometri, se gândesc unde-or să doarmă la noapte, câți bani costă benzina, cum e vremea, cum o sa ajungă acolo și, cu toate astea, ei or să ajungă oricum, știi. Dar ei nu știu decât să se agite și să trădeze timpul cu falsele urgențe și altele, temători și plângăcioși, sufletele lor nu se vor liniști până nu se vor agăța de o grijă clară și dovedită și, odată găsită, mutrele lor vor căpăta expresia adecvată și vor umbla așa, cu un aer nefericit și timpul va trece pe lângă ei și ei știu asta și asta-i neliniștește îngrozitor.”.
Sper că v-a plăcut acest articol, iar dacă vreți să fiți la curent cu toate postările vă invit să dați like și paginii de Facebook.
Foarte interesant. Ce carti de acest fel mai recomanzi?
Cred că fiecare carte este precum o călătorie, de fapt. O să mă gândesc la alte cărți de aventură și o să scriu despre ele.