Uhuuu, cresc și simt cum sunt tot mai ușoară. Cred că o să îmi iau zborul curând! În timp ce drojdia, se pare, că se distrează într-un bol, făina stă și se relaxează într-un castron, ceva mai mare, destul de încăpător încât să stea întinsă bine. Dar deodată, pleoșc, drojdia îi sare în cap. Știți, ca atunci când ești mamă, te așezi și tu un pic și când stai mai bine, te strigă copilul.

Cam așa și în povestea asta. Și parcă nu ar fi de ajuns, pe capul ei a mai venit și niște apă călduță și apoi un praf de sare.

Toate se amestecă cu drag, se lasă la crescut, apoi în cuptor și la final miros de pâine fierbinte, făcută în casă. Parcă vă aduce aminte de perioada în care voi erați copii, nu?

Nataliei îi place foarte mult pâinea și m-am gândit ca măcar din când în când, să o coc eu, acasă. Evident, principalul motiv ar fi că e mult mai sănătoasă, știi exact cum o faci, ce pui în ea. Dar, pe lângă asta e o activitate frumoasă de făcut împreună cu cei mici. E cu multă mizerie, e nevoie de aspirator după, de asta am spus măcar din când în când 🙂, frământatul te menține în formă, e bun și pentru trup și pentru minte și mai încerci și altceva în bucătărie. Dacă și iese, deja e o zi excelentă.

Mult timp am crezut că este complicat să faci pâine, până am încercat. Așa am spus și despre turtă dulce și despre mucenici sau cozonaci. Până am încercat. A fost nevoie să am un copil să îmi fac curaj. 🙂  Pentru rețete clasice tot timpul sun pe cineva din familie. Mama, bunica, mătușa. Știu rețetele bine, le explică pe  îndelete, îți mai dau și câte un secret din bucătărie și așa ești sigur că iese. Și, este și o ocazie bună să ne mai auzim cu cei dragi.

Așadar, noi coacem pâine. Pâine de casă. E chiar ușor de făcut. Așa a descoperit și Natalia ce minunată e făina. Poate fi zăpadă sau chiar un praf magic care dat în straturi înspre față te poate transforma în fantomică.

Sursă foto: www.pexels.com

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *