N-au de împărțit decât un copil

Unii oameni se folosesc de cuvinte, așa, la întâmplare. Nu le simt. Doar le spun. Nici nu știu dacă îmi plac sau nu oamenii care vorbesc, fără să simtă. Doar pun alături niște vorbe. Ca de exemplu acestea: nu au de împărțit decât un copil.

Plecam pe teren, după știri. La semafor, două doamne lângă mine, vorbeau. Aud dintr-o dată:  “Eii, nu au de împărțit decât un copil.” Nu știu ce au zis mai departe. S-a făcut verde și am plecat dar mi-au rămas în cap aceste cuvinte. De obicei oamenii când se despart împart lucruri și niște vorbe urâte. Nu și copii. Cred, indiferent ce se întâmplă cu părinții, copii nu se împart, sau, mai bine spus, nu ar trebui. Eu nu au ce să caute în lupta dintre doi adulți. Chiar dacă se întâmplă ca adulții ăia să fie părinții lui. Ei trebuie să rămână mama și tata. Copii nu ar trebui folosiți în luptele de putere ale adulților. Nu am copii, nu știu ce fel de mamă aș fi dar nu mi-aș dori vreodată să fiu una care își va folosi copilul ca scut în lupta cu cel care va fi să fie tatăl. De fapt, aș vrea să am un copil când am să simt că am întâlnit bărbatul lângă care voi trăi în liniște. În liniște și armonie, îmi închipui eu că se cresc frumos copii.

Mi-a fost greu să înțeleg ce au vrut să spună. Și mai greu să îmi imaginez cum ar face asta. Și mai dureros dacă ar face asta. Dacă ar împărți un copil, orbiți de furiile și orgoliile, care au umbrit tot seninul dintre ei. Dacă ar împărți, metaforic vorbind, deși vorbele acestea mi-au adus aminte de Pilda regelui Solomon.

Nu posesia este adevărata dovadă a dragostei, ci binele celui îndrăgit, chiar cu prețul sacrificării fericirii tale.

 

 

1 comments

  • md spune:

    cinismu declanseaza si stari de revolta insa trebuie luat in considerare si aspectul economic in care se desfasoara actiunea.
    atat ai facut atat poti imparte. daca erau doi erau mai matematic convenabil. unu la unu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *