Dacă nu știați Monstrualia este țara unde locuiesc monștrii. Nu i-a văzut, dar este sigură că ei există. Crede că stau sub pat, se pare locul lor preferat, și în dulap. A, era să uit. Normal că iubesc și întunericul.
Într-o seară cu furtună, am primit mesaje Ro-Alert. Natalia ne-a întrebat ce s-a întâmplat și i-am povestit ce sunt mesajele acestea. Acum ne avertizează că plouă tare, să nu ieșim afară. În schimbul răspunsului meu a venit cu o replică foarte amuzantă: ”a, eu credeam că ne anunță că e un monstru sub pat.”
Și atunci, decât să neg existența lor, i-am spus că de data asta nu i-au găsit sub pat pentru că monștrilor le este frică de ploaie. Monștrilor nu le place deloc ploaia și au fugit în țara lor.
Cum se cheamă? Monstrualia.
Cum arată monștrii? Cu pene. Și verzi, unii cu ochi mari. Unii au urechi caraghioase. Sunt cam urâți monștrii aștia.
Și monștii mici? Cu pene mai mici.
Și ochi mici? Da, mai ales ochi mici, ca să vadă totul mic, că doar sunt mici.
Și ce mănâncă monștri? Biscuiți și bomboane.
Morcov? Câteodată.
Și ce picioare au monștri? Mari, de monstru, cu degete lungi și urâte.
Și cum fug monștri? Aaaaaa, A VENIT PLOAIAAAA!
Cam așa a fost, pe scurt, discuția noastră de la zece noaptea despre monștri.
De multe ori, sincer, de somn, îi spuneam că ei nu există, să stea liniștită. M-am mai deșteptat și eu citind una, alta, și am zis că nu sunt deloc cool tot negând ce crede ea. În plus, nici nu o ajută să îi treacă frica asta. E ca și cum punem sub preș și ne facem că nu există.
Ba da, există, dar pot fi prostănaci, fricoși, caraghioși, ori de fapt prietenoși, dar nu știu cum să ne arate asta.
Am râs cu ea la discuția asta și parcă nici monștrii nu mai erau chiar așa bau-bau. E și amuzant să inventezi tot felul de lucruri, și mai amuzant să vezi câte pot inventa ei.
Iar a doua zi, inspirată de poveste a desenat și un monstru foarte drăgut pe peretele din dormitor. 🙂
Spre final aș vrea să vă întreb, poate știți: varul… cât o mai fi? S-a scumpit?
