Îmi plac castelele și cetățile, locuri pline de povești și legende. Cu perioadele lor de mărire și decădere. Pereții scorojiți care parcă șoptesc întâmplări din ale vremuri. Podelele care scârțâie și pe care calci cu grijă. Să nu deranjezi poveștile care se odihnesc înăuntru. Te gândești câtă istorie apasă pe clădirile acestea. Și spuneți voi dacă nu o vizită la un castel sau o cetate, alături de copii, poate fi și o interesantă lecție de istorie. Cred că și mai atractivă.
Chiar lângă noi se află Castelul Ghika, în Dofteana. De multe ori am vrut să îl vizităm, dar nu am avut noroc până vara aceasta. Am mai fost o dată, doar în curte și de atunci nu am mai găsit deschis. Castelul este cumpărat, nu mai aparține de mult statului. Acum poate fi vizitat și înăuntru, iar biletul costă 5 lei. Curtea cu lacul și pădurea sunt foarte frumoase. Dacă ajungeți acolo sigur o să vă placă. Va fi o plimbare plăcută.
Castelul arată destul de bine, iar înăuntru veți mai găsi și piese de mobilier. Domnul care ne-a dat bilete, ne-a și povestit foarte multe despre castel.
O să vedeți cât este de frumos, dar la fel de bine o să vedeți, cum timpul și istoria tumultoasă și-a pus amprenta peste tot. Oricum, va fi o plimbare plăcută, care o să vă invite imaginația în vremuri de demult.
Castelul a fost cumpărat cu ani în urmă. Acum este o proprietate privată. Povestea este așa: imediat după 1989 nici un moștenitor nu apărea pentru a intenta proces de retrocedare a domeniului și castelului. Costurile de întreținere erau imense pentru a fi suportate de administrația locală, așă că se decide scoaterea lui la licitație. Nu și-a găsit de la început cumpărător. Abia după câteva licitații și după ce prețul a scăzut, castelul și domeniul au fost vândute.
Noul său proprietar a făcut unele reparații, a căutat piese de mobilier, a amenajat fosta hulubărie ca pensiune, unde puteți să vă și cazați.
Poveștile merg și mai departe în timp. Aici ar fi avut loc o partidă mare de poker, iar castelul și domeniul ar fi fost pierdute atunci. Prin urmare, nu aveau ce moștenitori să apară.
Evident acestea sunt povești. Tocmai de aceea aceste clădiri au un farmec al lor. Atâtea și-atâtea povești, în jurul lor.
Castelul de la Dofteana a fost de fapt un conac de vânătoare, construit în stil romantic, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Domeniul era renumit pe vremuri pentru partidele de vânătoare care se organizau aici și recoltarea de trofeee.
Da, da, da sigur că mi-a plăcut. Ce nu e de plăcut în articol? L-am înfulecat pe tot. Ceea ce m-a deranjat un pic au fost imaginile prea mici. Dar lasă că știu eu, le-ai făcut așa să ne momești pe noi să mergem în vizită la castel. Păi bre, dacă stăteam ca matale acolo, mă mutam cu, cortul în curtea lui.
Mi-a plăcut, dadap. Un articol frumos. Informativ și presărat cu, cuvinte frumoase, descriptiv aș spune.
Felicitări, Otilia! Scrii cam rar. Ar trebuui să ne încânți cu, cuvintele tale mai des!
Multumesc mult! M-am gândit și eu după ce am publicat că pozele sunt mai mici, dar le-am lăsat așa. 🙂 Bună explicația ta…. 🙂 Ca să vă fac curioși.
Subscriu pentru scrisul mai des❤️
O, draga mea, multumesc mult. Mă străduiesc, dar știi și tu că uneori timpul trece prea repede. 🙂
Ah ce dor imi este de locurile acestea! Uite ca am aflat lucruri noi desi sunt din zona!
Frumos spus, frumos scris!
Felicitări pentru articol!
Multumesc mult. Nu știam că ești din zonă. Păi, când nu mai poți de dor, te aștept în vizită la noi. Te pup!