De la capat …

De curand am pus punct lui 2013. Cu bune si mai multe rele, s-a dus. Si pe 2014 l-am inceput bine, proaspat mutata pe cughilimele.ro.Un site pe care mi-l doream de mult dar am asa un obicei sa imi pun dorintele cele mai dragi la coada ca si cum mi-ar fi teama ca ele chiar s-ar indeplini si parca nu le-as merita asa usor.Un obicei prost, dar care cu timpul poate imi va trece. Deci, gata, acum am si domeniul meu, frumos, de suflet facut cu drag si primit cadou de Craciun de la cel despre care acum, si sper pentru totdeauna, sa am ganduri si sentimente frumoase. Cumva domeniul nou m-a facut sa imi promit, in gand, numai mie, sa scriu frumos, des, neobosit si inspirat. Am avut timpul necesar la inceput de an sa respir, sa dorm, sa ma gandesc, sa am pofta de citit alte bloguri si mai frumoase, carti, sa imi continui visele de anul trecut si sa nu ma gandesc la altele noi pana nu le bifez pe cele uitate, din diferite motive, prin colturi de timp. Nu am liste cum are mai toata lumea normala la un nou inceput. Poate pentru ca nici nu sunt dar sincer nici nu le vad rostul. Mi-am facut o singura data o lista de care am uitat repede si asta pentru ca poate nu am ajuns la maturitatea necesara sa imi doresc ceva si atat. Nu, eu inca imi doresc multe, toate de-avalma, am tot felul de gandurii care zburda pe campii verzi si intinse si nebunii de moment. Uneori stiu ce imi doresc,  alteori ii intreb pe cei dragi din jurul meu,  facandu-i pe ei, ca-i mai usor, responsabili cu cine sunt eu.

Incep anul, asadar, cu pofta de scris, cu gandul de a fi mai buna, mai calma, mai rabdatoare, mai intelegatoare, cu dorinta de a iubi mai mult, in fiecare zi acelasi om asa cum este el, impacata cu trecutul care mi-a jucat feste si caruia i-am facut numai probleme ca un copil neastamparat si alintat si un singur arzator vis pentru care voi opri si timpul in loc anul acesta, numai sa se intample in 2014. Vreau sa imi public cartea, pe ”Lea” mea, in care in nopti reci afara si prea fierbinti in suflet, am aruncat o bucatica din ceea ce am fost. Am scris-o demult si am sperat sa o public. Am amanat de fiecare data si mi-a fost frica de ce se va intampla dupa. Mi-a fost teama ca va fi considerata puerila sau prea lacrimogena, pentru gospodine frustrate sau ca poate chiar va fi iubita. Si atunci ce fac? Eu care parca am fata special destinata pentru suparari si lacrimi. Am citit-o de sute ori, am inchis-o si deschis-o. Dar pana la urma e a mea si orice scriitura daca e sincera, e buna. Si asta, e al dracului de sincera. In rest, nu mare lucru. Tot timpul am crezut ca lucrurile se vor intampla,mai devreme sau mai tarziu.

Si a trecut si perioada de calm, m-am intors la radio si le-am luat pe toate de la capat asa cum le-am lasat. Si singurul gand care ma alina in timp ce inghet pe drum mergand dupa stiri e vara care va veni, raul in care voi pescui, dealurile pe care sper ca le voi colinda.

Un an cat mai bun tuturor!