Săptămâna trecută a fost destul de aglomerată, am avut de dat din cărți, și am ieșit foarte des cu Natalia. Plecam de dimineață, după micul dejun, ca până la prânz când o lua somnul să ne întoarcem acasă și treburile să fie rezolvate. În toate zilele când am ieșit cu ea, cel puțin o persoană a simțit nevoia să îi spună să dea suzeta jos din gură pentru că este mare. Nu am înțeles niciodată, deși am tot auzit multe replici de când am devenit mamă, de ce unii oameni simt nevoia să se comporte cu copii altora ca și cum ar fi al lor. De ce ar interesa pe cineva străin dacă Natalia are sau nu suzetă? Sau de ce o țin eu în brațe? Aș putea fi un pic, dar doar un pic, nepoliticoasă și spun că are suzetă că așa vor mușchii ei și o țin în brațe pentru că așa vor mușchii mei. Și, v-aș mai ruga, de data aceasta foarte politicos, să nu vă mai faceți griji pentru ea. De educația și creșterea ei ne ocupăm doar noi, părinții ei și ne descurcăm foarte bine, mulțumim. Și, dacă de obicei încerc să vă răspund politicos, nu vă culcați pe urechea aceasta, că nu se știe într-o zi în ce pasă proastă mă prindeți.
Să o luăm cu începutul. Eu, de bună voie și nesilită de nimeni i-am dat Nataliei suzeta. Copii au acest reflex al suptului. Este ceva perfect normal. Unii sug suzeta, alții degetul. Nici unii, nici alții nu au nici o problemă. Cu cât cresc în vârstă, acest reflex al suptului scade tocmai de aceea, la un moment dat, toți copii renunță la asta. Apoi intervine și dorința aia a lor de a fi văzuți mari și atunci nu mai vor suzetă, pentru că doar bebelușii au suzetă. Până la 3, 4 sau chiar 5 ani este fiziologic ca un copil să aibă acest reflex al suptului. Natalia are fix doi ani și o lună. Deci, are timp să renuțe la suzetă. Pentru cei cu care ne întâlnim și vă faceți griji că este mare, iată, nu este chiar atât de mare și dacă va renuța la suzetă până în trei ani în caz că vă este teamă că îi rămân dinții strâmbi, să știți că ei au timp să se reașeze. De unde știu toate astea? Am citit, m-am interesat, că v-am spus că mă preocupă educația și creștere ei.
După 4-5 ani poate fi o problemă, dar nici atunci nu cred că acel copil nu mai are scăpare. Cu un pic de răbdare și atenție, părinții pot ajuta copilul să renunțe. Nu știu cum este cu suptul degetului, Natalia nu a fost tentată. Probabil renunță mai greu, mai ales că este la purtător să spun așa, dar eu nu am văzut nici un adult sănătos, care stă cu degetul în gură.
Și, nici poveștile despre copiii altora care nu au avut așa ceva vreodată, ptiu, Ferească, zău, nu mă interesează. Am observat asta foarte des, în general părinții sau bunicii ai căror copii nu au suzetă, o spun așa, cu un aer de superioritate. Adică cel mic al lor nu știe ce este asta și nu au vrut așa ceva. Foarte bine dacă chiar nu a vrut, ce să spun norocoșilor, dar pe mine concurența asta cine are și cine nu are suzetă, nu mă interesează. Dacă mâine apare o știre că cei care au avut suzetă de mici, s-a dovedit că au un IQ mai ridicat, îi vedeți pe toți prin parc cu suzetă. Că despre asta este vorba. Nu despre copii. Despre părinți.
Am auzit și povești despre copii care nici biberon nu au primit când erau bebeluși. Până și pe soțul meu l-a marcat asta, iar el este chiar greu de impresionat. Când am ajuns acasă m-a întrebat: ”dar cum îi hrăneau când erau mici? Le dădea lapte cu linguriță?” I-am răspuns: ”probabil cu pipeta.”
Așadar, Natalia are suzetă, Natalia bea lapte din biberon, Natalia are doar doi ani, Natalia stă în brațe, Natalia nu face la oliță, Natalia face ce vrea ea, Natalia este alintată, mamei Nataliei nu îi este teamă că nu va mai scăpa de scutec, suzetă sau că o va căra în brațe toată viața, mamei Nataliei nu îi pasă cum vă creșteți voi copii, mama Nataliei ar vrea să nu mai spuneți nimic de suzeta copilului ei, de fapt, nimic de copilul ei dacă nu sunteți prieten cu ea sau dacă nu vă cere opinia, mama Nataliei ar îndrăzni să roage mamele să nu le pese de părerea altora, pentru că sunt mame bune, așa cum sunt.
Dacă pe ici pe colo vi se pare că am fost cam răutăcioasă, cred că chiar am fost, dar chiar mă enervează replicile astea.
Sursă foto: Pexels.com
