Când sunt obosită, când m-a supărat cineva sau ceva, când, pur și simplu, am o zi proată, când mă înțeleg greu cu Natalia și între noi pare a fi o luptă de genul ”care pe care” mă enervez, încep să îmi pierd răbdarea și evident, ce urmează e firesc: îmi vine să țip. Uneori, chiar o și fac. Înainte să existe Natalia în viața mea, de fiecare dată când mă enervam, țipam. Normal că după apariția ei, primul lucru care mie îmi venea natural să îl fac, când îmi pierdeam răbdarea, era să țip. Am tot citit mult despre asta. Citind, așa am simțit eu că mă ajut pe mine și pe ea. Și acum sunt momente în care îmi pierd răbdarea dar îmi impun să nu mai țip. De cele mai multe ori, îmi și iese.