Poezia de luni: Un soare dulce cu lumină şi căldură

Iul 28

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură, În curând şi el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit. El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară, Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi. Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă. În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii. Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune; Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune, Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior, Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor. Vasile...

Read More

Poezia de luni – Sonet

Mai 26

Nu am uitat de poezia de luni dar a uitat timpul de mine. M-a aruncat intr-un colt, mi-a dat de lucru si uite asa au trecut, prea repede,  cateva zile de luni si nu am mai apucat sa postez. In sfarsit, in aceasta luni, timpul mi-a dat drumul un pic si revenim la poezie. Mai e putin de tot si calendaristic se incheie primavara. De altfel, temperaturile care prind curaj ne amintesc ca e sfarsit de mai. Poezia de astazi este despre inceput de vara, sfarsit de primavara. Sonet Apuse primavara. Parfumul de-nceput trecu in exaltarea de flacari estivale. Dar peste cenusiul acestor zile goale, azi nici o galaxie de vise n-am vazut.   Sunt la hotarul lumii, pe-un tarm pustiu nascut, muscat de marea sumbra, cu- doar arar- semnale din vesnicie. Sange, sudoare, zile pale, cateva scoici si scnaduri – si anii au trecut.   Dar viata n-am iubit-o mai mult ca azi nicicand Eternitate! Pruncii se nasc cu-acest cuvant pe buze-n fata vietii, genunchiul meu se-nclina.   Trufasul, greu isi poarta povara in spinare. Ca floarea de-ntuneric, tanjind dupa lumina, vreau sa primesc o raza in mana-mi...

Read More

Catre cititor …

Mai 05

Astazi e timpul pentru poezie. Sper sa aveti o saptamana frumoasa si cand e prea greu sa va gasiti alinarea intr-o poezie. Catre cititor Greseala si pacatul, minciuna si prostia Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria. Pacatele-s cît muntii, caintele marunte, Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi, Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi Crezînd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte. în pernele pierzarii, Satan înselatorul Ne leagana faptura de taina, ca un voal, Iar al vointei noastre nepretuit metal La voia-i se topeste cum se destrama norul. Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga! In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav, Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra. Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea, îmbatrînita tîta a tirfei, hid trofeu, Placerile oprite le procuram cu greu, Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea. Foind ca milioane de viermi in rascolire, In cap ne chefuieste un ocean de draci Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire. Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava, De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos, E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava. Dar printre rîsi, pantere — rînjindu-si bucuria — Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind, Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscind Si sufletului nostru sporind menajeria, E înca o jivina, si poate cea mai rara! Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters, Cu ce placere-ar sparge întregul Univers Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara; Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajma adunate, Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin; Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin, — O, cititor fatarnic, — tu, semenul meu, — frate! (Charles...

Read More

Cate carti … cate personaje … cate povesti

Apr 23

Astazi este Ziua Mondiala a Cartii, moment bun de citit si adus aminte de personaje si povesti care ne-au ramas in suflet. Nu stiu cand am deprins asta cu cititul dar am gasit printre cuvinte o lume frumoasa in care aveam prieteni si parte de intamplari memorabile. Am locuit intr-un oras mic si nu stiam ce alta lume ar putea fi dincolo de dealurile care il inconjurau. Citeam, si-mi inchipuiam ca intr-o zi voi descoperi tot ce gasesc in carti, s-in lumea aceia, de dincolo de dealuri, care sta sa fie cucerita. Pana atunci mi-as fi dorit sa fiu poznasa ca Tom Sawyer, pe care l-am considerat cel mai bun prieten al copilariei, visam sa am parte de un final ca in Cenusareasa si plangem de fiecare data la povestea Fetitei cu chibrituri. Si cu Ciresarii am peteecut o vara si am facut-o mai suportabila. Prietenii cei mai buni de-o vara, plina de aventuri. Apoi nu mi-am dorit decat sa stau De veghe in lanul de secara desi nu am fost niciodata atat de rebela si nici nu am fost pe punctul de a fi exmatriculata ca Holden Caulfield. Dar era imaginea a altceva. Era un altfel de prieten. Era despre cum poti sa faci lucrurile in viata si altfel. Mi-a placut de Otilia, poate si pentru ca avem acelasi nume. Imi placea ca era capricioasa, alintata, nehotarata. Mi se pareau semnele feminitatii. … dar nu l-as fi parasit pe Felix crezand ca e capabil sa invinga o dragoste nepotrivita pentru marele sau viitor. Mi-ar fi placut sa dorm o noapte de primavara sub salcamul ala din povestea lui Moromete, dar l-au taiat demult. Tot timpul ma gandesc la o poveste fascinanta de care as fi putut avea parte la fel ca in Albastru pur. Daca m-as trezi dintr-o data cu parul rosu? … la fel ca in roman. Macar o data as fi vrut sa fiu Anna Karenina. Cata iubire, cata pasiune care parca rupe carnea de pe tine. Si acum ma uit la sinele de tren si ma gandesc la gatul ei fin, la iubirea ei stinsa, la viata ei cu final trist. Mi se par atat de reci sinele astea … As fi vrut sa scriu...

Read More

De Pasti … mai intai statistici

Apr 19

Ca e Pastele sau Craciunul pana ajung sa le petrec, sa ma treaca si pe mine toti fiorii ca invie sau se naste Iiisus, ma pierd in statisticile pe care trebuie sale dau la stiri. Si in fiecare an, la fel. Vorba unui coleg de-al meu, dupa vreo doi ani nici nu mai trebuie sa umbli dupa stirile astea ca-s cam la fel si le dai pe aceleasi, cine le mai tine minte.  Mereu de Pasti cresc vanzarile la oua si se cumpara mai multe ca de obicei. Mereu pe masa de Pasti vor sta cozonaci si miel, al carui pret creste mereu si ale carui vanzari scad mereu. Mereu in Joia mare se vopsesc ouale si in Vinerea Mare se tine post negru. Mereu agentiile de turism se intrec in oferte pentru minivacanta si cele mai cautate zone sunt cele bogate in traditii ca Maramures sau Bucovina. Iar cei mai multi pleaca tot la Bulgari, unde mereu e mai ieftin la all-inclusive. Politistii sunt la datorie, vopseaua are E-uri, lumina Sfanta e adusa de la Ierusalim. De fiecare data, in fiecare an. Saptamana Patimilor e cu stiri din astea. Si ma patrunde mai greu emotia Invierii. Imi pare rau, si-mi cer iertare, Lui. Dar mai intai trebuie sa scriu despre astea. Abia apoi, plicitisa de atata Paste, sacrificare de miei, oua vopsite cu vopseaua care costa cat costa, ma mai gandesc la ce inseamna aceasta sarbatoare pentru mine. Ce imi aduce, ce simt? Am ajuns acasa, la mama… peste cateva ore ma duc la Inviere si incerc in cele cateva zile libere pe care le am sa ma gandesc la ce inseamna sarbatoarea asta dincolo de ce dau eu pe la stiri. Vreau sa fiu doar un amarat cu sufletul plin de desertaciuni care tine o lumanare si spera sa ii aduca lumina si un pic de liniste. Si daca ar ramane senzatia asta mai mult, in suflet, si dupa Pasti ar fi ideal. Nu vreau sa fiu nici mai buna, nici nu mai stiu cum. Nu vreau nimic din urarile alea copiate de pe internet. Nici nu e nevoie sa mi le trimiteti. Pe bune! Voi fi la fel de buna, cat sunt eu de obicei, voi...

Read More

Speranță … așa de luni

Apr 14

Începem săptămâna cu poezie, la fel ca de fiecare. Pentru astăzi mi-am adus aminte de o poezie pe care am primit-o, tot pe blog, intr-un comentariu. De la ea, am scris si un articol, cu gândul la toate visele si dorințele. Sper să îți dea speranță această poezie și să începi săptămâna cu gândul la visele tale și la cum pot deveni realitate. ”Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus? Înfrant nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis.” (Radu...

Read More

Demult … si acum

Apr 10

Mi-a aduc aminte cu drag de toate sărbătorile trăite când eram mică. Aveam tot timpul din lume să le aștept și nici o problemă care să mă facă să mă gândesc la altceva. Luni, mi-am aruncat ochii pe calendar și am realizat că săptămâna viitoare e Paștele și tot de săptămâna viitoare încep Deniile. Abia așteptam când eram mică acea săptămână. Privind acum în urmă, nu cred că înțelegeam mare lucru din slujbă, dar o senzație atât de plăcută îmi îmbrățișa sufletul și trupul. Eram doar un copil, ce știam eu. Vedeam doar că-i frumos și că sunetul clopotului aduna la biserică aproape tot orașul. Apoi noaptea de Înviere. Câtă lumină. Și câți oameni cu fețe luminate pal de la pâlpâirea flăcării. În mâinile acelea, cu care au dat și au luat. În mâinile acelea care au făcut și rău și bine, țin o lumânare care se topește ușor. Mi se părea că toată lumea e mai bună sau măcar încearcă. Iar când am mai crescut am înțeles că doar încearcă, căci arareori reușesc. Poate în sufletul lor, la lumina aceia de lumânare se roagă și își cer iertare pentru toate deșertăciunile. Dar de a doua zi se scuză că așa-i viața. Și, așa-i. Era frumos când eram mică. Vedeam lumină și bunătate peste tot. De Crăciun vedeam bucurie, de Paște vedeam bunătate. Erau două tablouri de care îmi era dor în fiecare an. Și credeam în toate astea. Nu credeam că se schimbă ceva, a doua zi, în zori. Nu venea Iepurașul de Paște, atunci venea mama de la serviciu și ne ducea, pe mine și sora mea, să ne cumpere haine noi. Era o tradiție să avem haine noi de Paște pe care să le îmbrăcăm în prima zi. Era partea cea mai frumoasă. Și ne bucura orice bluză, și aia luată din piață. Și acum … acum aproape că uit că vine Paștele. Acum … sunt doar ca toți acei oameni mari pe care îi vedeam când eram mică. Acum probabil vreun alt prichindel se uită la mine la biserică și crede că mă rog întru iertarea tuturor relelor pe care le car în suflet. Acum am eu mâinile acelea care au făcut și bine și...

Read More