A fost dragoste la prima mireasmă, între mine și cafea. A fost dragoste după prima cafea băută împreună, între mine și soțul meu. Cafeaua, delicioasa licoare care îți trezește simțurile, face parte din viețile și poveștile noastre. Ne începem ziua la o cafea, ne spunem povești, râdem sau plângem în fața unei cafele, luăm o pauză în mijlocul zilei și ne pierdem printre gânduri savurând o cafea, care să ne mai dea un pic de energie, ne dăm întâlnire la o cafea, ne îndrăgostim la o cafea. Câte zile, atâtea cafelea și atâtea povești.

Update: Am continuat tradiția și anul acesta, într-un weekend, ne-am apucat de grădina din balcon. Am plantat pătrunjel, mărar, salată, mix de plante pentru salată, creson. Deja, cresonul este foarte mare și parfumează tot balcon. Dimineața parcă ieșim în grădină. Cred că este o activitate din care au de învățat foarte multe. Și unde mai pui că e și distractiv.

(Creson din balconul nostru, din această primăvară 🙂 )

Nataliei îi place să se joace cu pământul, bine, în general îi place să se joace cu orice o murdărește: nisip, noroi, pietre, iarbă, tot ce are praf, mult praf, deci stă foarte bine la capitolul conectare cu natura. Tătălui ei îi place să planteze. Ne-ar fi mai bine să locuim într-o casă pe pământ, cu un pic de curte. Eu sunt precum Elveția, adică neutră în povestea asta, mă bucur de bucuria lor, așa că, într-una din zilele astea, am (au) făcut din balcon grădină.

Îți mulțumesc … ție, pentru că mă citești. Știu că de obicei scriam mai multe articole despre noi și tu așteptai să citești despre aventurile noastre.

În luna martie am scris mai multe articole pentru SuperBlog, știți concursul acela de blogging creativ, și mai puține articole despre noi, din lipsă de timp. Și cu toate acestea, le-ați deschis și citit. Și vă mulțumesc. Chiar dacă nu sunt aceleași povești cu care v-am obișnuit, tot eu scriu articolele. Și mă străduiesc să nu fie doar niște advertoriale. Le scriu tot ca pe niște povești despre mine și Natalia. Ce ne-am dori, ce mi-ar plăcea, ce am descoperit interesant.

Încerc să mă pliez pe cerințele concursului, dar să nu uit de stilul meu și al blogului mei. Mă străduiesc cât pot. Nu mai durează mult și se încheie concursul. Pe 18 aprilie e gata și voi reveni doar la povești despre noi.

Mă bucur că îmi citești și aceste articole. Să știi că muncesc mult la ele și mă inspir tot din viața noastră. Să știi că le scriu pentru că mă ajută să îmi cresc blogul acesta la care țin. Să știi că le scriu ca să mai învăț câte ceva, să adun tot mai mulți cititor și chiar să mai și câștig câte ceva din pasiunea mea. Uite, în luna martie, după mult timp, am câștigat bani din două advertoriale postate pe blog. Din scrisul mei și datorită ție că ai intrat și citit.

De asta mai scriu și astfel de articole. Dar să știi că atunci când le scriu mă inspir tot din viața mea. Nici un articol nu e o poveste inventată, este o poveste reală, despre ce am făcut sau despre ce aș face.

Mai este un pic și gata … o să scriu mai mult despre noi. Mai ai un pic de răbdare. Mai intră și citește. Descoperă să vezi cum scriu și într-un concurs. Cum scriu advertoriale. Despre ce scriu.

… oricum, îți mulțumesc!

 

Acum ceva timp scriam pe blog un articol despre faptul că și eu, ca majoritatea mamelor, îmi fac griji, am întrebări, frici, bucurii mari și mici. Prin urmare, mai știu câteva mame la fel ca tine, care se mai uită, din când în când, în treacăt, în oglinda din baie, să vadă dacă mai au burtă. Și tu mai știi cel puțin una. Pe mine. Îm aduc aminte atunci când eram gravidă cum îmi făceam poză în fiecare lună cu burta, care era ”acasă” pentru Natalia. Și după ce am născut m-am tot uitat în oglindă cum corpul meu s-a modificat.

Era aproape miezul nopții. Liniște în casă. Toți dormeau. Eu citeam cartea Sidoniei Drăgușanu, ”Doamna cu ochelari negri”. Întorceam cea de-a 296-a pagină, eram aproape de final și îmi fugeau gândurile printre ultimele rânduri din carte. Mă gândeam la toate personajele pe care le-am descoperit în carte și la toate femeile din mine, la vârste diferite. În stânga mea dormea liniștită Natalia, la picioare pisica ei neagră toată. Mi-am dat seama că acum nu e doar liniște în casă, e liniște în general.