Vi-l mai amintiți pe Buf, puiul de bufniță de hambar care se temea de întuneric? Am scris aici despre aventurile lui Buf, o carte foarte frumoasă, mai ales pentru copii care se tem de întuneric. Nataliei i-a plăcut foarte mult această carte și, câteodată, seara mai stăm pe balcon, și cât ea se joacă prin părul meu, eu îi mai povestesc despre Buf și ne imaginăm pe unde mai zboară și ce mai descoperă. Acum ne-am împrietenit cu Otto, un pui de pinguin drăguț care trăiește aproape la capătul lumii. Cum unde e capătul lumii? În Antarctica, la Polul Sud, unde este mereu foarte frig. 

Am auzit, noi încă nu am ajuns în etapa aceasta, dar cu siguranță va fi foarte interesantă, că va veni momentul de ce-ului. Momentul Nataliei. Eu cred, că până la momentul ”de ce?” al copiilor, există un astfel de moment al părinților. Eu îl trăiesc acum. Îmi pun întrebarea asta de multe ori pe zi pentru că am un copil plin de surprize, alături de care nu știi niciodată ce palpitant poate fi chiar următorul minut. Încă experimentează lucruri, stări, atitudini. Eu încă mă mai mir.

Copii spun foarte multe despre cine suntem noi, părinților lor, fie că ne place sau nu asta. Există o diferență între a crește și a educa un copil. A crește poate oricine, sau aproape oricine, a educa, aici e un pic mai greu și presupune ceva efort din partea noastră. Al învăța să fie empatic, să împartă, să fie tolerant, să vorbească frumos, să aibă respect nu doar pentru oameni, ci și pentru locul în care stă, pentru lucruri, pentru obiecte, să aștepte, să înțeleagă, să nu mintă, să fie asumat … intră în categoria educație. Dacă, toate acestea enumerate mai sus, există un pic în noi sau măcar facem eforturi să existe, sunt multe șanse să creștem un copil frumos. (și nu mă refer aici la aspectul fizic)

Este vorba despre casa noastră, care arată ca un parc de aventură în care nu ai cum să te plictisești și poți găsi mereu ceva distractiv de făcut. De cum se deschide ușa, vezi pereți colorați și creioane cam, aproape, peste tot, așa că te poți așeza liniștit să desenezi, dacă asta este pasiunea ta. Avem și pentru pictat. Ai ajuns exact unde trebuie. Dacă îți plac chestiile mai pline de aventură și adrenalină, dar îți place și să mănânci, avem un scaun de masă. Te poți urca pe spătar și îți poți da drumul ca pe tobogan iar bonus, la finalul cursei, poți primi și o linguriță de mâncare. Dacă vrei să faci forță în brațe, poți să îți agați picioarele de spătarul scaunului și să stai în mâini. Așa încerci o experiență unică de a mânca aproape ca un liliac.

”În viață nu faci doar ce îți place” – a fost replica pe care am auzit-o de la ai mei foarte des. Am urât-o. De fapt, o urăsc și acum pentru că aș fi vrut să învăț că de fapt viața este despre ce îmi place. S-a infiltrat în mine ca igrasia în pereți. Oricât ai curăța, când ți-e lumea mai dragă,  câteva pete încep din nou să apară. Am făcut de multe ori ce nu îmi place, am făcut alegeri proaste pentru că așa am învățat: viața nu trebuie să fie despre ce îți place.