Fiecărui copil ar trebui să i se citească Micul Prinț și mai apoi să o citească el singur. Ajuns adult, ar trebui să o recitească. Fiecare părinte, mamă sau/și tată ar trebui să mai citească o dată Micul Prinț. La final o să realizați că ați citit cea mai bună carte de parenting scrisă vreodată. 

Nu am citit nici o carte care să vorbească mai bine despre cum gândește un copil, despre cum vede el lumea și oamenii mari. Când nu mai știu cum să ne jucăm sau aș vrea să îmi trag și eu un pic sufletul, îi dau ei o carte cu animale și eu îi citesc din alta,  cu voce tare. Am ajuns la Micul Prinț și citeam, și râdeam și mă gândeam, uau, parcă e despre toți copii. Parcă e despre Natalia. “Micul Prinț de vreme ce punea o întrebare, nu uita niciodată de ea”. Știți voi vreun copil care să nu stăpânească bine arta de a fi insistent?

Citiți Micul Prinț după ce aveți copii și multe din universul lor o să vi se dezvăluie atât de frumos.

Nu mă ascultă deloc! Nu știu ce să mă mai fac cu el/ea. Nu ne înțelegem deloc. 

Iată, chiar în carte am găsit și un răspuns la problema de mai sus: “Dacă eu i-aș porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare și dacă generalul nu s-ar supune, n-ar fi vina generalului. Ar fi vina mea. Trebuie să ceri de la fiecare numai ce poate fiecare să dea.” Deci, poate că uneori nu știm noi cum și ce să le spunem copiilor ca să ne asculte.

Citiți Micul Prinț. Citiți cu voce tare. E o lectură foarte plăcută.

 

Sursă citate: Micul Prinț, Antoine De Saint-Exupery, Editura Regis.