Maine in batalie sa te gandesti la mine

Noi 06

De mult nu am mai citit o carte care sa ma tina in suspans, sa ma faca sa intorc repede pagina sa vad ce alte intamplari il asteapte pe personajul principal. M-a atras foarte mult titlul, Maine in batalie sa te gandesti la mine, care apare ca o imprecatie, deseori, pe parcursul romanului. Devii martorul unei intamplari ciudate iar autorul te face sa iti doresti la fel de mult ca personajul principal, sa o intelegi si sa gasesti niste raspunsuri care sa-ti aduca liniste. Este o carte primita de la Editura Univers care si-a castigat un loc in fata, in randul destinat cartilor preferate.

Avem un sot care calatoreste des dar de cele mai multe ori nu singur. O sotie care nu sta sa il astepte acasa ci isi petrece serile in compania altor barbati, o familie numeroasa, un socru dur, un copil care  nu stie ce se intampla pentru ca este prea mic, un personaj care devine fara voia lui principal si un autor care face din toate astea o poveste care te va tine cu sufletul la gura pana la final. Maine in batalie sa te gandesti la mine de Javier Marias, este ”o carte neobisnuita, a unui scriitor neobisnuit, extraordinara. Ar trebui sa fim fericiti ca exista asemenea carti.”

”Marias face tot ce poate sa iti pastrezi curiozitatea treaza. Cand totul pare ca incremeneste si textul devine atat de dens incat simti ca te-ai impotmolit si nu mai poti inainte, mai baga putina benzina, apare inca o intamplare si iarasi mori de curiozitate. Are acest autor un talent aparte de a nu se grabi. De a povesti incet fiecare amanunt incat devii de la pagina la pagina tot mai nerabdator sa vezi ce se intampla.”

Ceea ce ar fi trebuit sa fie o seara minunata se transforma intr-o obsesie si iti dai seama ca aceasta intamplare iti va ramane infiltrata pentru totdeauna in minte. ”Cum si-ar putea imagina cineva vreodata ca s-ar putea trezi cu o moarta in brate si ca nu-i va mai vedea niciodata chipul al carui nume si-l aminteste. Nimeni nu se gandeste ca o persoana anume va muri in cel mai nepotrivit moment desi asta se intampla mereu, si in general oamenii cred ca nimeni nu trebuie sa moara langa ei pe neasteptate.”

In timp ce sotul este plecat, el apare in casa sotiei acestuia, pe numele ei Marta, careia i se face rau si moara. El fuge speriat si apoi devine obsedat de ce s-a intamplat in urma lui.Urmareste ziarul pentru a vedea cand va fi inmormantarea, se apropie de tatal Martei, de sora acesteia pentru a afla cat mai multe despre cea alaturi de care nu si-a mai petrecut noaptea. Intr-un final se intalneste cu sotul, da nas in nas cu cel care a banuit ca in ultima noapte sotia sa nu a fost singura, in timp ce el era in Londra. Chinuit pe parcursul cartii de vina, in final se elibereaza la povestea sotului,care te lasa mut de uimire. Cand credeai ca aceasta carte ar avea un final predictibil, autorul o intoarce. Nu iti dai seama cat ti-a placut sau nu, decat la final cand esti surprins cum s-a terminat.

”Si ce putin ramane din fiecare om in timpul inutil ca zapada alunecoasa, din cat de putine lucruri ramane o urma si din acest putin care ramane atata se ascunde si din ce nu se ascunde iti amintesti pe urma doar o parte foarte mica.”