In Palatul de Vanilie, intr-un oras micut cu un parc mare, cu un lac rotund cu multe ratuste, locuiau fratiorii dovlecei. Erau mici si subtiri ca niste betisoare. Sau ca niste paste. Da, da, mai bine ca niste paste. Asa pareau fratiorii dovlecei. Ei erau mereu veseli si pusi pe sotii. Se distrau de minune cu celelalte ingrediente din bucataria Palatului de Vanilie. Era mereu o atmosfera vesela. Printesa blonduta mereu se bucura cand se intalnea cu ei si radea cu gura pana la urechi. Orele de mese erau mereu o mare bucurie. Pentru ea bucataria era ca un loc de joaca.

Fratiorii dovlecei se jucau in bucatarie, cand deodata aparu pieptul de curcan. Incepura sa rada cu pofta cand il vazura tuflit tot.

– O, da, ce ai patit?  Arati asa cam turtit?

– Am fost la tocator. Am avut nevoie de un masaj si acum ma duc la sauna, sa ma pun pe picioare. Nu trecu mult timp si dupa pieptul de curcan veni, la fel de maruntita, si ceapa. Dovleceii pufni iar in ras.

– De unde vii si tu asa maruntita, o intrebara dovleceii.

– Am fost la tocator, la un masaj. Imi place sa am grija de mine. Acum am nevoie de o sauna.

– E acolo si pieptul de curcan, ii raspunse micii dovlecei. Dupa cei doi, trecu si rosia.

-O, nu zi ca si tu vii de la masaj si acum te duci la sauna, o intrebara dovleceii.

– Ba da, din cand in cand ne prinde bine un masaj. Apoi o sauna. Nu vreti sa veniti si voi, ii intreba rosia.

-Nu, ne simtim bine, nu avem nevoie,  raspunse ei razand.  Aoleu, ce se aude? E mama Prințesei. Vai, ne va pune si pe noi in oala. Si nici nu terminara de spus ca, pleosc, erau si ei peste ceilalti.

– Ei, da parca nu voiati la sauna, spuse razand rosia.

– Nu a fost dupa noi de data asta, raspunse ei bosumflati.

Dupa putin timp, mama Printresei ii aseza pe toti, frumos, in farfurie. Hmmm, ce miros. Iti face pofta pur si simplu. Iar dovleceii pusi pe sotii nu au cum sa nu te faca sa deschizi gurita.