Este un pic trecut de ora 11.00, cel puțin atât era când m-am apucat de scris, și m-am lămurit cu ziua de azi, e cam haos. E una din aia care se anunță grea și vrei să treacă repede. Acum a adormit, mănânc ceva, scriu un pic, mă mai ridic să îi amestesc în tocănița de dovlecel și stau cu urechea foarte ciulită să o aud dacă se trezește între timp. Dacă am noroc și nu se trezește, am timp și de o cafea. Dacă nu … nu. 🙂 Oricum, azi e mai mult cu NU.

Când primul lucrul pe care îl vezi când te trezești, după ce nu ai dormit prea bine, e o mare de sticksuri vărsate în mijlocul bucătăriei iar copilul trage de tine să îi plimbi un cățel de jucărie ca ea să fugă după el, este tot ce ți-ai putea dori.

La 4 dimineața s-a trezit plângând. După ce i-a trecut, m-a luat o durere de cap, pfff, parcă și acum o mai simt. Mi-am băut cafeaua în timp ce plimbam cățelul de jucărie. A desenat scaunul de masă cu cereale, a aruncat aproape toate bucațile de măr, și-a vărsat apa din căniță pe masă, ca apoi să o lingă. Nu s-a jucat cu nimic, s-a mârâit de la orice nu îi ieșea. Seriosssss? Mamă, și eu nu trebuie să mă enervez sau să țip. Îmi spun, hai că probabil e de la dinți. Mai are vreo două măsele și gata și povestea asta. De câte ori e nervoasă tot o bag pe asta cu dinții. E drept, că de multe ori ăsta era și motivul stărilor ei agitate. Până îi ies toți, e bună scuza asta. Am citit într-o carte ca așa ne putem stăpâni furia, găsim o scuză pentru un anumit comportament sau întâmplare. Astfel, se scurtcircuitează mânia și suntem ceva mai relaxați.

Am ieșit pe balcon să ascultăm păsărelele și să le urmărim cum zboară. Mă ajută, deocamdată, foarte mult povestea asta. Îi spun să facă liniște să ascultăm ce spun, să fim atente cum zboară iar ei îi place foarte mult. Și acvariul, mi-a mai fost de folos uneori în astfel de momente. Se uită la pești, îi caută cu degețelul, se uită la bule, la lumini.

A luat-o somnul între timp. Hai că am rezistat cu bine unei dimineți minunate. Sper să se trezească mai bine dispusă.

Aș fi vrut ca dimineața mea să arate ca în poza de la începutul articolului. Altă dată, peste câțiva ani.

Sursă foto: www.pexels.com

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *