Sunt uneori momente în care uit să respir … de uimire, de teamă, de bucurie. Ieri, de exemplu, a adormit greu și s-a trezit după jumătate de oră. O, nu. Și mi s-a oprit respirația. Nu am apucat să fac nimic. Natalia nu mai dormi? Nu. (v-am spus că e cuvântul pe care îl spune foarte bine). Și, ca la GPS dăm reconfigurare … program. Vai, îmi plac la nebunie momentele tale de spontaneitate. Atât de mult încât mi se taie respirația.

Am uitat să respir când m-am mi-am luat bagajul pentru spital și am plecat să nasc. Pentru că ea face doar ce vrea, nu s-a născut când a fost programată cezariana, ci mai devreme. Pur și simplu. Și, culmea, deși am așteptat atâtea luni acest moment, eu eram speriată și nepregătită. V-am spus că îmi plac lucrurile spontane. 🙂

Am uitat să respir când am văzut prima dată pe termometru 39,3. Ce fac? Era 3 dimineața. Și am început să respir normal după 5 dimineața, abia.

Am uitat să respir când a spus ma-ma pentru prima dată. Nu ai cum să îți închipui vreodată acest moment.

Am uitat să respir când a mers prima dată. Abia așteptam primii ei pași. Era duminică seara. Ea și-a pus o cărticică în gură, s-a ridicat și asta a fost. A mers un pic apoi s-a prins că e mai fain să alergi.

Am uitat să respir când a căzut din scaunul de masă. Nici acum nu îmi explic cum a ajuns sub scaun. Stătea acolo în fund și plângea. Și toatea astea se întâmplă într-o secundă.

Am uitat să respir când am crezut că și-a rupt mâna când ne jucam. Nu frumos cu păpușile ci ca leii în junglă. Sunt mai distractive jocurile astea.

Am uitat să respir când am găsit-o urcată pe mobilă iar zilele trecute când a băut o gură de gel de duș, direct din bidon.

Și cine știe de câte ori de acum încolo o să uit să respir … nici ziua de azi nu se știe ce aduce. E abia dimineață. Abia am trecut de micul dejun. 🙂

 

Sursă foto: www.pexels.com