Aleargă fericită prin apă. Are părul ciufulit și urme de nisip prin el. Are pielea sărată. O strâng tare la piept și îi simt mirosul de mare. Copilul meu miroase a mare. Și acum aș opri timpul în loc. 

Stau pe șezlong, Natalia a adormit cu capul pe pieptul meu. Citesc și aud în fundal valurile mării. E soare. Bate un pic vântul iar marea lucește frumos. Se aud pescăruși și departe în orizont se văd cum trec stoluri negre de păsari. Pleacă spre locuri mai calde căci la noi acestea sunt ultimele zile frumoase până se va instala de tot toamna cu ploile ei reci. Ploile alea care nu-i plăceau lui Bacovia.

Mă uitam la Natalia cum se juca fericită în nisip și alerga fără frică prin mare. Copil cu părul ciufulit, tu vrei să mai fie vară! Noi toți am vrea. Și marea ar vrea. Marea asta mare, frumoasă, fără capăt.

De astăzi e toamnă. Suflă vântul iar marea se aude de departe. Plaja e goala. E o fetiță și o mare, mare. Doar pentru ea.

Marea e frumoasă oricând …

 

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *