Anul acesta fii tu Mos-Crăciun

Dec 16

  Am mai scris aici pe blog despre faptul ca nu ne nastem egali. Ca nu toti primim dreptul la a avea aceleasi sperante si vise. Copii care viseaza putin pentru ca putin au primit toata viata. La ei ne-am gandit si noi. Impreuna cu colegii mei de la Radio si cu o asociatie din Onesti, Onestin, ne-am gandit sa demaram campania ”Anul acesta fii tu Mos-Craciun” prin care sa strangem diverse produse pentru copii de la casutele din cadrul Centrului de Servicii Sociale Alexandra. Desi copii astia traiesc printre noi zi de zi, macar de sarbatori sa ne facem timp si sa le intindem o mana de ajutor. Sunt tot copii, fiinte cu suflet, ca noi toti, iar sa le aducem un zambet si un cadou de Craciun este cel mai frumos lucru. Un lucru mic poate pentru noi, dar sigur mare si important pentru ei. Donatiile se strang pana pe 20 decembrie. Asadar daca esti din Onesti sau din apropiere si crezi ca poti dona ceva noi te asteptam cu drag si bratele deschise. Donatiile se fac la sediul nostru de la Hotel Trotus, etaj 8, la Biblioteca Municipala ”Radu Rosetti” sau la sediul Onestin, bulevardul Republicii, nr....

Read More

Nu ne naștem egali

Dec 06

E clar, tot mai clar în fiecare zi, pentru fiecare. Nu ne naștem egali. Nu primi toți aceleași lucruri la naștere. Unii au mai puțin noroc. Fără nici un motiv anume. Pur și simplu. Unii primesc puțin și învață să se mulțumească cu orice și cât de puțină atenție. Nu e corect?! Dar până la urmă, ce e corect? Am vizitat astăzi niște copii de clasa a III-a care învață într-o școală dintr-un sat de lângă Onești. O scoală mică și cam friguroasă. O școală cu sobe de teracotă și copii săraci. Dar și ei au dreptul la bucurie. Și eu au ochii strălucitori, mânuțe pe care și le freacă emoționați, vise, dorințe și nevoia unei șanse. Au noroc de dascăli care încearcă să le-o ofere. Dar uneori șansa rămâne la poarta școlii. Unii au părinți pe care îi interesează mai puțin. Și toți au o țară în care cel mai greu e să reușești mai ales dacă vii dintr-o familie săracă, dintr-o zonă la fel. N-au nici o vină. Probabil și puțini vor reuși. Pentru ei lupta e mai lungă și mai grea. Au de depășit multe bariere. Iar puțini, cei care o vor face, cu siguranță vor avea o satisfacție enormă. Întotdeauna când este mai greu, bucuria de la final este mai mare. M-am bucurat măcar să văd dascali dăruiți meseriei lor. Care îi înțeleg și încearcă cumva să îi ajute pe acești copii. Măcar educația să îi salveze și să le dea un imbold în lumea asta, crunt de inegală. Și se simte diferența între acești copii și cei care învață în alte școli mai mari și în locuri și familii cu mai multe șanse. Tot zilele astea am vizitat alți copii, pentru un reportaj despre ce daruri așteaptă de la Moș Nicolae. Cei de la școala din oraș vorbeau mai mult, vedeau viața altfel și dorințele erau pe măsură. Erau altfel de copii. Cu aceeași ochi strălucitor dar pentru care drumul spre reușită e ceva mai scurt și mai ușor. Aveau aceeași dascali care vor să facă ceva din ei. Dar și munca lor e mai ușoară. Asta e viața. Pentru unii niciodată simplă ca un joc de...

Read More

Ceva … de 1 Decembrie

Noi 30

De câte ori m-a prins 1 Decembrie lucrând la vreun ziar m-au pus să scriu un articol cu ”ceva acolo de 1 Decembrie”. Cu toate că am insistat că nu sunt cel mai naționalist om, că nu prea știu ce să spun și că la capitoul istorie nu prea mă descurc, nu am scăpat. Și azi la fel: ”Scrii ceva de 1 Decembrie?” Păi, ce să fac? Mai scriu ceva de 1 Decembrie.   Și-atunci ca o placă stricată, ceea ce am scris și în altă dată, cu alte cuvinte, am scris și acum. Despre românii care se simt români pe 1 Decembrie. Despre cei care se pozează cu steagul, cântă imnul, își schimbă poza de facebook, își urează ”la mulți ani” și scriu peste tot cât sunt ei de mândri că sunt români. Și de pe 2 decembrie… pauză. Pauză un an de a fi român. Nu îmi plac lucrurile astea și nici nu cred în ele. Dacă ești mândru păi fii în fiecare zi, nu doar pe 1 Decembrie. Cât despre mine, habar nu am cât de mândră sunt. Clar e că nu îmi schimb poza la facebook și mă duc la defilările astea de 1 Decembrie doar pentru că trebuie sa fac o știre. Sunt lucruri frumoase în țara asta. Multe lucruri frumoase despre care am și scris. Sunt, e drept, și o grămadă de lucruri care te întristează. Dar le accept pe toate așa cum sunt. La unele am devenit surdă și oarbă, altele încă mă enervează și de tot ce este frumos mă bucur din tot sufletul. Și cam atât despre țara în care trăiesc. Nu am ales eu să mă nasc în țara asta, s-a nimerit și gata cu povestea asta. Cu siguranță cam aceeași poveste e și pentru alții dar o dată pe an simt nevoia să creadă mai mult. Doar că, din păcate, cu atitudini din astea nu schimbăm nimic....

Read More

Departe de Romania

Noi 23

Aseara am fost la o gala a invatamantului organizata aici la Onesti si am plecat cu un gand ciudat. Am vazut tineri exceptionali care vorbesc atat de frumos, care stiu ce isi doresc si ce vor sa faca, care au ganduri frumoase si vise marete desi traiesc intr-o tara ca asta, intr-un oras ca asta. Dintre cei cu care am vorbit, unul singur crede ca va ramane sa studieze in tara. Crede. Restul, cu un zambet amar in coltul gurii au spus ca vor pleca. In Anglia, in Franta, in Germania. Fiecare si-a cautat tara cea mai potrivita pentru studiile pe care vor sa le urmeze. Bravo lor! Doar ca pleaca dintr-o  tara in care se vor mai intoarce in vacante si apoi din ce in ce mai rar. Si asta e trist. Dar de inteles. E greu sa inoti printre ignoranti. E greu sa te faci auzit printe atatia oameni surzi. E greu sa razbati intr-o tara care te pune la zid daca esti bun, altfel, vesel. Sunt si oameni minunati care au ramas pe aici. Care iubesc tara asta si cumva, cum au putut, au incercat sa o schimbe. Caci pana la urma sa facem un colt de lume mai bun ar trebuie sa fie scopul tuturor. Tudor Arghezi spunea ”nu e de ajuns sa fii bun. Trebuie sa fii bun de ceva”. Copii astia, pe care i-am vazut aseara, sunt buni de ceva. Pacat ca se vor bucura altii de inteligenta lor. Si da, de asta mi-e ciuda. Mi-e ciuda de multe lucruri care vad ca se intampla in jurul meu si ma fac sa ma simt din ce in ce mai paralela cu viata. Sunt atatea lucruri care ma fac sa ma intreb, tot mai des parca, cine sunt eu? Probabil, o mana de lut, care isi ucide frustrarile in fiecare seara ca sa se mai trezeasca in fiecare dimineata. Care mai scrie pentru putinii care mai citesc. Care isi aranjeaza cartile la fiecare sfarsit de saptamana si cand mai are timp le mai si deschide. Un om care nu mai are acelasi curaj si vise ca acei tineri. Dar, poate la fel de multe sperante. Cu siguranta tinerii astia vor ajunge unde isi doresc....

Read More

Am revazut-o pe Nadia Comaneci

Noi 21

Astazi a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa vad si sa revad nume mari ale sportului romanesc. Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Doina Melinte, Gabriela Szabo, Simona Amanar, Andreea Raducan. A avut loc o Gala a sportului onestean si astfel am avut ocazia sa stau de vorba cu ei. Ii vedeam cand eram mica la stirile sportive sau diverse competitii sportive. Ii vedeam cum aduceau medalii pentru Romania si faceau ascultat imnul Romaniei in lume. Vorbesc frumos, zambesc frumos. Sunt oameni cu suflet frumos. Un exemplu de determinare, de ambitie si munca. Oameni care si-au stabilit un scop si au demonstrat ca limitele pot fi depasite. Nu am practicat nici un sport, in afara orelor de sport de la scoala, asa cum se tineau ele, dar asta nu ma impiedica sa admir niste oameni, exemplu de bine. Ma bucur si a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa ii vad de data asta aproape, ca am avut ocazia sa o vad pe Nadia, inca o data, de...

Read More

Ceva altfel intr-o zi normala

Noi 12

Printre lucrurile pe care le fac zi de zi, aceeasi alergatura, aceleasi probleme doar alte stiri am luat o pauza si am facut si altceva. Am raspuns pozitiv invitatiei Asociatiei de Dezvoltare Activa la proiectul Acting European.  A fost o intalnire placuta intr-un loc frumos prin care am discutat despre ong-uri, voluntariat si cetatenia europeana. Mi-a placut ca am auzit si altceva. Am vazut tineri cu idei, dornici sa si le impartaseasca si sa caute solutii la diferite probleme. A fost relaxant si in acelasi timp interesant. M-am gandit si la altceva si m-a bucurat sa vad tineri cu initiativa care nu asteapta nimic, fac ei primul pas pentru schimbare. Am sustinut mereu voluntariatul si ma inclin in fata celor care fac lucruri interesante si se implica in diverse activitati care schimba in bine lumea din jurul lor, fara sa astepte recompense....

Read More