Dacă nu te duci la școală, te omor

Noi 11

Încă alegem să educăm după principiul ”eu te-am făcut, eu te omor”. Sunt unii părinți, după cum am auzit și văzut chiar astăzi, care cred că educația se face cu amenințări. Că iubirea de carte și școală, că necesitatea învățării li se insuflă amenințând cu bătaia televizată, cu strânsul de gât și alte chestii motivaționale de genul acesta. Mai degrabă cred că un elev s-ar duce cu plăcere la școală dacă acasă i s-ar spune des și cu exemple de ce este important să învețe, dacă nu l-ar mai compara cu odrasla altcuiva, dacă nu l-ar lua la bani mărunți dacă nu are doar zece pe linie. Pentru că sunt părinți pe care îi interesează doar asta. Nu de ce nu pot învața copii lor, de ce nu se descurcă la anumite materii și cel mai important, dacă are doar zece pe linie, ce i-a mai rămas din ce a învățat. Cred că și misiunea profesorilor ar fi mai ușoară dacă acasă, părinții s-ar implica în actul ăsta al educației nu doar cu amenințări, ci cu discuții frumoase. Cu încurajări. Cu acceptarea faptului că nu toți copii trebuie să meargă neapărat la facultate, că nu toți trebuie să fie medici sau ingineri. Că nu toți pot să învețe bine la toate. Că unii sunt buni la ceva și alții la altceva. Că unii își doresc să facă anumite studii și alții, mai degrabă să învețe o meserie. Și, că poate doar unul din clasă, e genul ăla de copil excepțional. Dar, dacă al tău nu e așa, nu înseamnă că e mai puțin bun. Nu neapărat dacă colegul de bancă e foarte bun și copilul tău trebuie să fie și așa. Trebuie învățat să nu se compare cu nimeni. Fiecare avem limitele noastre. Fiecare suntem diferiți. Și e bine așa. Nu cred că vreodată cineva va îndrăgi să facă ceva fiind amenințat. Nu mă înțelegi greșit, e important să învățăm, e importantă școală și o spun din prisma unui om care și-a dorit la un moment dat să predea. Dar nu cred că așa trebuie educați copii. Cred că nu așa se duc cu drag la școală și se pun cu burta pe carte. Pot să spun că am...

Read More

Leapșa de cod … blogosferic

Feb 21

Daniel mi-a dat o leapșă de cod … cam pe vremea codurilor de zăpada și viscol. A trecut ceva timp dar iată că a venit și vremea să răspund. Nu mai e nici un cod acum…dar cu siguranță natura ne va mai surprinde și va urma vreo unul. Până atunci vorbim doar de un cod … blogosferic. 1.  Atunci când scrii pe blog, respecți un cod de conduită? Da și cred că oricine scrie pe blog ar trebui să aibă un cod de conduită. Încerc să am un limbaj decent și de fiecare dată să scriu cu sinceritate și din suflet. 2. Care sunt regulile la care ții cel mai mult? Atunci când preiau ceva mi se pare corect să menționezi sursa. Când scriu un advertorial va fi întotdeauna la categoria de advertoriale (poate sunt unii pe care nu îi interesează și nu mi se pare normal să fie obligat să îl citească), să scriu corect și decent și la fel comentariile să fie decente. 3. Vreo regulă cu care nu ești de acord? Păi, nu știu acum. Deocamdată ok, poate doar așa cum au mai menționat și alții cei care comentează cu...

Read More

Fiecare articol … o nuvelă

Feb 18

Radu Cosașu spunea că și un articol de ziar poate fi o nuvelă. Mă gândesc de fiecare dată la asta, de câte ori scriu pentru ziar și nu pe blog. De fiecare dată mă gândesc că oriunde aș scrie trebuie să pun aceeasi pasiune și să așez la fel cuvintele. Nu îmi iese încă fiecare articol ca o nuvelă. Din grabă. Din lipsa talentului desăvârșit. Din multe alte motive. Și, de aceia revin pe blog. Aici îmi curg cuvintele altfel. Aici nu mă preseaza timpul. Aici mă simt liberă și altfel. Oarecum dezbrăcată și în văzul tuturor, dar m-am obișnuit. Și îmi asum. Aici sunt mai sinceră și mi-e drag de mine așa. Am scris despre multe. Plăcute sau nu. De bine și de rău. Mi-am formulat opiniile sau doar am redat ce s-a întâmplat. Toate ar fi trebuit să iasă nuvele dar sunt doar articole cu un nume dedesubt. Un nume fără față. Un nume care trece pe stradă, pe lângă oamenii despre care scrie. Pe blog, am scris și mai multe. Dar aici nu mă simt doar un nume trecut cu Caps Lock sub un articol. Aici mă simt eu și mă scald în fiecare frază. Totul e cu ghilimele pentru că citez din ce simt și din ce gândesc. Îmi doresc să fiu la fel de delicată cu cuvintele în tot ce scriu și să îmi iasă de fiecara dată când scrius câte o...

Read More

O meserie … și atât

Ian 21

Nu știu dacă o altă întrebare mi se pare mai stupidă ca Ce vrei să te faci când vei fi mare? Nu-i văd rostul, poate doar să te amuzi de ideiile năstrușnice ale celui mic.Și cam atât. Rareori răspunsul devine și destinul tău. Evident că și eu am fost întrebată de nu știu câte ori. Multe și frumoase meserii mi s-au perindat prin creier dar în final nu am ajuns decât să scriu și să citesc știri. Visam să citesc mult și să scriu mult și dacă este îngăduit și să mai câștig și din asta. Să fiu sociolog, că de asta m-am străduit vreo trei ani, să termin facultatea, să cercetez, să fac studii, să predau. Doar că în realitate, scriu pe blog, mă chinui de vreun an să îmi public cartea cu câteva gânduri aruncate și în restul timpului alerg de pe un bulevard pe altul după știri. Și culmea, deși aduni frustări, supărări, devii mai puțin sensibil sau alteori prea sensibil, creează dependență. Îți spui că te oprești, îți bagi picioarele, doar nu te obligă până la urmă nimeni să faci asta, că mai sunt și alte meserii, că tu poti să faci și altceva, că nu te-ai născut cu reportofonul în mână, că de scris poți să scrii doar pe blog și bla, bla, ….dimineata când sună telefonul, chioară de somn îi cer repede laptopul să imi scriu știrile pentru radio. Mă îmbrac cu ce apuc, deși am un dulap care dă pe afară de haine, dar cine are timp de asta … Astăzi e ședință de consiliu, trebuie să sun la spital să văd ce intoxicați au mai venit după sărbători, a început iar școala, vezi ce mai e pe acolo, fuck, e și marți, am rubrica despre cărți (măcar de ar asculta-o cineva), începe să sune telefonul și să-i suni și tu ca disperata pe alții până își fac timp de tine … că ai nevoie de șiri. Înjuri printre dinți, ești supărată, alții nu înțeleg și văd doar partea frumoasă, sau poate nici pe aia, tu știi tot timpul că ai vrut altceva dar tâmpenia asta dă dependență și te ține strâns ca o menghină. Și nu ai cum să explici altora...

Read More

18 ani la morga

Ian 14

Pare un titlu de carte dar e doar o vechime de pe cartea de munca. Am vederea de la geam spre cimitir. Stiu care sunt perioadele cand mor cei mai multi, cand e liniste la Capela, cand e ora la care se ingroapa mortii, recunosc de departe un mormant care te curand a inghitit pe cineva. Am invatat si locurile in care sunt mereu aprinse lumanari. Stii si fara sa te uiti pe calendar cand e duminica. E seara in care cimitirul e cel mai luminat. Imi vine mereu in minte Bacovia, ”Sunt cativa morti in oras, iubito” … si sunt destui. M-am obisnuit si mi se pare normal. Momentan e cel mai sublim spectacol al vietii. Pare infricosator dar la un moment dat te inveti si pare normal. Probabil m-am prins mai bine ca oricine ca povestea asta cu moartea e ceva atat de firesc. Eram la spital, inainte sa intru sa iau un interviu pentru stiri, in camera din fata cabinetului. Cateva doamne aveau prioritate. Era vorba de analize. Eu pot sa astept. Si aud tot felul de povesti cu vii si morti. Una din asistente isi numara anii in campul muncii. 18 ani la morga. Oooo, la naiba. 18 ani printre morti. Ma intrebam cu colegii mei de la radio daca mai are vreo teama pe luma asta. Doamna aia e mai obisnuita cu mortii decat cu vii. Pare o idee buna de carte dar e vorba doar de o viata aici. Si o meserie. Pentru ea, o meserie ca oricare...

Read More

Guest-post – 7 lucruri de facut pe 2014

Ian 10

E inceput de an, asa ca la moda prin blogosfera e sa faci liste. La moda sunt listele de tipul 7 lucruri de facut pe 2014. De ce 7? Simplu: e cifra magica. Eu am refuzat sa pun asa ceva pe blogurile mele, considerand acest lucru a fi penibil. In continuare voi comenta cele mai spectaculoase 7 lucruri de facut pe 2014 (in paranteza voi spune pe cate bloguri am intalnit acel lucru, fara a da link catre articolele in cauza): –         Sa citesc mai mult (peste 10 bloguri) . Yeah, right: din cauza blogului citesti foarte putin, iar acest lucru il scrii … pe blog. Inteligent zic. Este exact precum sintagma: DROPPING BOMBS FOR PEACE IS LIKE FUCKING FOR VIRGINITY. –         Sa ma intalnesc cu mai multe persoane live (6 bloguri). Oh, yeah, foarte util sa scrii asta: speri ca anumite persoane sa vada postarea ta si sa te invite la o iesire-n oras. Dar, nu, tu ai treaba: scrii pe blog. Aplicam sintagma de la punctul 1. –         Sa slabesc (2 bloguri). Stii cum slabesti cel mai simplu: stand non-stop in fata laptopului. Slabesti la degete, bineinteles. –         Sa tin post (vazut pe fb la o credincioasa). Zic ca ai inceput anul bine: post pe blog. Daca vei continua asa, completand cu post pe facebook ori post pe twitter, iti vei indeplini dorinta. –         Sa am mai multe comentarii pe blog (5 bloguri). Ca sa ai comentarii trebuie sa ai cititori. Ca sa ai cititori trebuie sa scrii ceva inteligent. Mai greu sa faci asta avand astfel de articole… –         Sa ajut mai multe persoane (6 bloguri). Eu zic ca cel mai util, pentru noi toti, ar fi sa-ti stergi blogul. Serios. –         Sa vorbesc doar cand trebuie (4 bloguri). Aici ai dat-o-n bara. Simplul fapt ca ai scris acest articol este un semn ca ai vorbit cand NU trebuia. Otilia si-a deschis blog nou, trecand pe domeniu. Nu-i dau indicatii, ci-i dau un singur sfat (daca vrea sa aiba succes): nu mai accepta articolele precum acesta. Te fac de ras. Iar pentru a o face de ras pana la capat, voi spune si cine sunt. Asadar, Emil Calinescu ma numesc si bloggaresc, alternativ, pe http://emilcalinescu.eu/, http://www.minunat.eu/...

Read More