Cum poți începe săptămâna cel mai bine: gătind și mâncând. 🙂 Ne-am făcut ochiuri în pâine și gogoșele cu ricotta. Păi, să începem cu tu stai cuminte un pic, în scaunul tău de masă. ”Cuminte un pic” înseamnă că stă în picioare și își dă drumul pe spătarul scaunului ca pe tobogan. Sau se întinde pentru a ajunge la diverse lucruri de pe masă. Mai bine îți spăl două căpșune. Așa știu sigur că stai liniștită.

Uhuuu, cresc și simt cum sunt tot mai ușoară. Cred că o să îmi iau zborul curând! În timp ce drojdia, se pare, că se distrează într-un bol, făina stă și se relaxează într-un castron, ceva mai mare, destul de încăpător încât să stea întinsă bine. Dar deodată, pleoșc, drojdia îi sare în cap. Știți, ca atunci când ești mamă, te așezi și tu un pic și când stai mai bine, te strigă copilul.

Grișul cu lapte, orezul cu lapte și friganelele. Astea sunt gusturile copilăriei mele. Deși, știu că Natalia trăiește o copilărie diferită de a mea, cu cereale de ovăz, semințe de chia, tapioca, avocado, mango, papaya, pui și ouă bio pe care dai o căruță de bani, lapte uht și iaurt grecesc, vreau să o mai iau cu mine, în mașina timpului, și să aterizăm într-o bucătărie cu gusturi mai obișnuite mie. 

Am început în forță ziua și cu mult curaj am zis: azi fac mucenici. Îmi aduc aminte mereu, în această perioadă, de mucenicii făcuți de bunica. Știți când au început să îmi placă cel mai mult? Când am plecat de acasă. Când îmi era dor mai degrabă de bunica, decât de muceniciii ei. De mirosul de copt, de bucătăria ei, de caietul ei de rețete îngălbenit, pătat și cu urme de făină.