Grișul cu lapte, orezul cu lapte și friganelele. Astea sunt gusturile copilăriei mele. Deși, știu că Natalia trăiește o copilărie diferită de a mea, cu cereale de ovăz, semințe de chia, tapioca, avocado, mango, papaya, pui și ouă bio pe care dai o căruță de bani, lapte uht și iaurt grecesc, vreau să o mai iau cu mine, în mașina timpului, și să aterizăm într-o bucătărie cu gusturi mai obișnuite mie. 

Am început în forță ziua și cu mult curaj am zis: azi fac mucenici. Îmi aduc aminte mereu, în această perioadă, de mucenicii făcuți de bunica. Știți când au început să îmi placă cel mai mult? Când am plecat de acasă. Când îmi era dor mai degrabă de bunica, decât de muceniciii ei. De mirosul de copt, de bucătăria ei, de caietul ei de rețete îngălbenit, pătat și cu urme de făină.

Urăsc frigul. Tare, de când mă știu. Ador căldura. Și mai tare. Eu mă învelesc până la gât și vara, aș purta mereu șosete, iarna musai flaușate, aș da centrala la multe, mult mai multe grade dar i-aș sufoca pe soțul și copilul meu, care sunt ceva mai normali ca mine și nu sunt așa pătimași nici cu frigul, nici cu căldura.