Trenul copilariei

Mai 15

Se apropie 1 Iunie, ziua copilului, asa ca este cel mai bun prilej de da in mintea celor mici. Fie ca avem copii, fie ca ne dorim doar sa ne amintin de vremurile inocentei in care dadeam viata jocurilor noastre, este o zi perfecta pentru joc si joaca. Ar trebui sa ne pastram sufletul tanar si o parte din el, sa ramana mereu copil. Majoritatea celor mici sunt fascinati de sunetul trenurilor. Acele masinarii mari, care zboara pe sine ca niste zmei si scot un zgomot puternic, ca sa isi faca simtita prezenta. Gara devine casa interesanta a acestui zmeu cu coama albastra care plimba oamenii dintr-un loc in altul. Acum fascinantul tren poate fi construit chiar de noi. In miniatura, balaurul care scoate sunete ciudate poate fi montat din piese lego. Mai mult decat atat, jocul cu trenuri, solicita si memoria. Trebuie sa tineti minte ce beculete colorate se aprind ca se laccesati manera. Jocul este atractiv, pe mai multe nivele iar la fiecare nivel trebuie cuplat cate un vagon tinand minte ce beculete colorate se aprind  pentru a accesa manetele colorate. Jucand poti sa ajungi cel mai bun de la feroviara care aranjeaza trenuri. Este un joc fascinant pentru cei mici si mari. Jocul iti ofera pe langa placerea de a te juca si posibilitatea de ati testa memoria. Este bun pentru copii la orice varsta si pentru copii din noi pentru a ne...

Read More

Lupta cu ANRP-ul pentru despăgubiri. O luptă care poate fi câștigată

Dec 27

Istoria am putea spune că are trei părți. Una frumoasă, una urâtă și una despre care nimeni, sau prea puțini, vor să vorbească. Istoria adevarată, în schimb, o aflăm de la oameni. Oameni care au trăit-o, oameni cărora li s-a schimbat viața, oameni care i-au simțit dreptățile sau nedreptățile. Din istoria românilor putem să ne amintim, referitor la părțile mai puțin frumoase și la oameni cărora li s-a schimbat viață, când țara noastră a pierdut teritorii naționale.  Putem da exemplu teritoriile precum Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, pierdute în urma tratatului de Pace între România și Puterile Aliate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 și a celui semnat la Craiova la 7 febriarie 1940 între România și Bulgaria. Astfel, statul român s-a obligat la despăgubirile cetățenilor români care au pierdut proprietăți în acele teritorii. Și de aici se scrie o altă istorie. Una plină de piedici în care nu s-au respectat promisiuni si legile nu sunt aplicate corect. Din păcate autoritățile nu sprijină cetățenii în completarea cererilor, nu le eliberează beneficiarilor documentele justificative necesare în soluționarea cererilor, se dau termene scurte pentru completarea dosarellor, dar nu și pentru răspunsurile autorităților. Mai mult, după ce nu și-a plătit datoriile la scadență, debitorul, care este Statul român, a dat în februarie 2013 o Ordonanţă de urgenţă prin care își rescadenţa singur datoria faţă de beneficiari pentru următorii 10 ani. Trist este că, în marea majoritate, beneficiarii sunt persoane vârstnice care nu au o astfel de speranță de viață. Dacă istoria le-a dat o palmă acestor oameni, nici acum statul nu este alături de ei. Deși există o Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților, înființată pentru a face plățile către beneficiarii despăgubirilor, în mod cu totul paradoxal, aceasta este parcă adversarul cetățeanului român care vrea să își revendice și să-și recupereze drepturile. Așa se face că atunci când este pus în situația de a face plățile cu forța, ANRP-ul investește sume importante de bani, timp și resurse pentru a lua înapoi banii de la cetăţenii care s-au încumetat să demareze un proces împotriva statului. De aceea, este obligatoriu ca persoanele aflate în această situație să pornească la drum alături de un avocat specializat îndespăgubiri ANRP pe Legea 290 din 2003...

Read More

S-a lansat noul smartphone Allview X1 Soul

Noi 11

Cei de la Allview au lansat zilele trecute un nou smartphone. Mizand pe faptul că suntem într-o lume mereu în schimbare cei de la Allview vor să dea viață lucrurilor pe care până ieri doar ni le imaginam. Așa s-a lansat noul X1 Soul, device-ul care te conectează cu lumea. Cei de la Allview au pus la un loc cele mai performante componente, cele mai uimitoare funcții și cele mai noi tehnologii.Telefonul are un design unibody, display japonez JDI IPS full HD, cameră foto principală de 13 MP, cameră secundară de 5 MP cu funcții inteligente,  2 GB memorie RAM, 32 GB memorie flash, amplificator audio Yamaha, sunet prin căști optimizat prin sistemul DTS, Gesture Control. X1 Soul este ultra-slim. Are o grosime de numai 7,9 mm, iar carcasa cu desing unibody îi oferă un plus de suplețe și eleganță. Are o greutate de numai 129,4 grame ceea ce îl face ușor de manevrat și transportat. E o adevărată plăcere să privești fotografii, să urmărești filme și videoclipuri HD și să comunici cu prietenii prin apeluri video, pentru că X1 Soul este dotat cu un display japonez JDI generos de 5 inch. Ecranul IPS Full HD îți oferă imagini clare, aproape de realitate, în culori fascinante. În plus X1 Soul îți oferă o mulțime de funcții ingenioase.  Și că tot vin sărbătorile poți să îți faci un cadou și să descoperi mai mult telefonul....

Read More

Un gând spre Paris

Oct 16

Să vă spun o poveste. După ce am terminat facultatea, prietena mea Ioana, fostă colegă, a plecat în Franță. Nu doar în vacanță, ci de tot. Fiecare revedere cu ea era un deliciu. De altfel și astăzi pentru că din păcate ne vedem rar. Dar, chiar atunci, la început, fiecare întâlnire era o lecție despre cultura și obiceiurile francezilor. Una din poveștile care mi-au plăcut a fost cea legată de brânză și felul în care este tăiată. Nicidecum în două, pe jumătate pentru că așa îi tai miezul, adică inima, exact ce este cel mai bun. Mai întâi decupezi mijlocul și apoi o tai felii. Așa salvezi partea cea mai bună și te bucuri de ea.Așadar când zilele trecute mi-am cumpărat brânză – miez de lapte, light, evident, că vă povesteam și în celelalte articole trecerea mea bruscă la un trăi sănătos, de nevoie, am zâmbit automat și m-am gândit la inimă și evident la … Paris. Când spui miez te gândești la ce este cel mai bun. La ceva delicios pe care de obicei îl primești când ești mic. De exemplu, miezul de le pepene. Pentru că eram cea mai mică îl primeam mereu pe tot. Era atât de roșu și zemos. Miezul de pâine, despre care îmi spunea bunica să îl mănânc că este mai bun și să las coaja. Și acum, mai aduc imaginea Parisului … orașul luminii, a parfumului, a artei, a dragostei.  Parisul este miezul. Este cel mai frumos. Un oraș care se întinde la picioarele Turnului Eiffel și prin care imaginar, m-am plimbat de-atâtea ori și-am trăit atâtea iubiri imaginare. Un oraș pe care abia aștept să îl vizitez. Un oraș în care aștept să mă plimb pe străduțe, să miros cărțile vechi de la vânzătorii ambulanți de pe malurile Seinei, să beau un pahar de vin, să îmi lipesc nasul de vitrina unui magazin Chanel, să stau pe iarbă într-un parc.Să fiu doar eu, așa cum primeam doar eu miezul de la pepene, ca toate amintirile să fie doar ale mele. Poate e egoism. Dar când îți place ceva, vrei cât mai mult pentru tine. Deci, vreau cât mai mult Paris pentru mine. Și n-aș fi crezut că un miez de lapte poate...

Read More

Sunt … și sunt dependent

Oct 15

Așa începe fraza unui om care a transformat tentațiile în dependențe. Odată cu lansare filmului ”Thanks for Sharing” (Tentații (i)rezitibile) începi să te gândești că sigur știi și tu măcar un dependent. Ba se întâmplă să și fi trăit lângă unul. Fiecare zi din viața sa înseamnă o alegere: să lupte ca să se oprească sau să continue. De cele mai multe ori din păcate alege să continue, că nu degeaba se numește dependență. Uneori dintr-o dependență poți face o comedie. Cum altfel să tratezi dependența de sex. Exact acesta este subiectul filmului. Doar că uneori, în viața de zi cu zi, sunt oameni cu dependențe despre care nu poți face decât drame. Am trăit lângă un om cu o dependență. Am fost crescută de un om căruia îi lua câteva ore dimineață să se trezească, nu din somn, ci din mahmureală. Am crescut și odată cu mine și dependența lui. N-aș putea să vă povestesc o zi din viața unui dependent. Aș putea să vă povestesc ani din viața unui dependent. Zilele sunt cam toate la fel. Diferite erau doar cele în care dependența nu mai câștiga. Fiecare zi începea cu nervi și dureri de cap. O cafea, nu știu câte țigări, un pahar ca să se dreagă și apoi era mai bine. Dar se sfârșea mereu la fel. Cu multe alte pahare. Mereu era un motiv și o scuză. Că a pierdut România un meci, că e ziua unui coleg, că a muncit prea mult, că e duminică. Și Ziua Zilelor: că a luat salariul. N-aveam noi idei câte scuze găsea el. Toate zilele mele importante, toate zilele mele de naștere, toate notele mele bune sau rele, toate poveștile mele de copil le-am povestit, ca un om mare, la un pahar. Al meu imaginar, al lui de cele mai multe ori plin. O dependență de care nu a scăpat nici azi și pentru care a pierdut aproape tot. Nu e ușoară nici o zi din viața unui dependent. Cum nu e ușoară nici o zi lângă un dependent. Cumva în fiecare zi încearcă să scape și toate se termină cu: ”de mâine gata”. Dar mâine nu știi când vine. Și dacă vine, te gândești dacă va ține. Pe...

Read More

La o discuție despre păr

Oct 11

De-a lungul timpului fiecare dintre noi, și mă refer aici la noi fetele J, am făcut modificări părului nostru. L-am vopsit în diverse culori, l-am tuns și i-am dat mereu câte o altă formă, l-am prins în diferite feluri. Cumva am încercat să îl asortăm cu Farmecpersonalității noastre. Doar că și încercările astea uneori au supărat părul. Să vă spun povestea părului meu. S-a născut într-o zi de primăvară sub culoarea lui șaten. Cam peste vreo 16 ani s-a gândit să încerce cum i-ar sta roșcat. Cred că la vremea respectivă era și la modă. Și a ținut moda asta o perioadă și în diverse tonuri. Era tot timpul lung, drept sau în scări, în coadă sau pe spate. Era cam tânăr încă să fie afectat și suporta cu brio orice fel de schimbare. După o perioada roșcat, a urmat brusc negru și după doar vreo doi ani brusc blond. Pam – pam. Și cred că a și crescut că a început să fie cam tocit pe la vârfuri, să cadă mai des, să fie tot mai slăbit. O perioadă, cam exact pe la început, cadou mai primea din când în când tratamente acasă. Din alea naturiste. Cu ou, ulei de ricin, ulei de măsline. Apoi din lenea proprietarului nu a mai primit. Ba mai mult a primit o vizită fierbinte din partea placii de îndreptat părul. Și a început să se simtă bătrân și să cadă precum frunzele toamna. Apoi și-a mai revenit. Fără neapărat ceva deosebit. Iar după toate nebuniile, când îi vine mintea omului la cap și se așează liniștit, a  revenit aproape de culoarea naturală. În perioada bolnavă s-a mai bucurat de câte o mască de păr și o bună perioadă de timp de un ser hidratant termoprotector de la Farmec. Acum e bine, șaten, liniștit și doar din când în când o are ca musafir pe acea placă. Cât privește lungimea. Prin facultate din lung a devenit odată bob și a stat așa până de curând când s-a hotărât, gata, să crească. Și tocmai de aceea cred că s-ar și bucura de mai multe produse de întreținere și tratament, așa preventiv. Nu a încercat prea multe și crede că ar fi cazul. Și dacă...

Read More