Se pare că sunt o gazdă foarte bună, de vreme ce timp de 3 săptămâni răceala nu a vrut să plece de la mine. Și nici acum nu mă simt prea bine. În caz că vă întrebați de ce nu am mai dat nici un semn … de asta. Nu am fost plecați prin vreo vacanță exotică, fără semnal la telefon sau internet. Am stat în pat și atunci când a fost nevoie m-am mișcat ca un zombie prin casă. Gândeam în reluare și îmi era imposibil să nimeresc tastele de la laptop.

Cum convingi un copil să ia medicamente? Nu îl convingi. De fapt, ar fi trebuit să dau acest răspuns la final, ca să citiți tot articolul, dar m-am gândit că nu are rost să vă dau speranțe degeaba. V-am spus că am început anul răciți, toți, de la mare, la mic. Și când ajungeam la administrarea pastilelor la cel mai mic din familie, ne loveam de un zid. Unul mai mare și mai puternic, chiar și decât cel pe care și-l imaginează Trump la granița cu Mexicul. Cum dormeam prost, pentru că abia puteam să respir, am citit toate articolele posibile, găsite, despre cum să convingi un copil să ia medicamente.

Aveam în minte alt articol pentru astăzi, dar cum a început de ieri să cadă câte un fulg și nu s-a mai oprit, am zis să îmi fac curaj, să ies cu copilul afară. Atât de mult s-a bucurat, încât astăzi mi-a plăcut iarna și am zis să scriu despre asta. Mie nu îmi place iarna, pentru că nu îmi place frigul. Nu îmi place să mă îmbrac cu straturi de haine, ca apoi abia să mă mișc. Oricât de gros m-aș îmbrăca, mie îmi este tot frig. Nu mi-a plăcut să mă dau cu sania, nu știu să practic nici un sport de iarnă, îmi place zăpada de după geam. Eu sunt, mai degrabă, fan caniculă. Nu am nici o problemă cu căldura. Să fie multă. Dacă ar fi după mine, aș da centrala și la 30 de grade și noapte tot m-aș înveli până în gât.

Unde faci Revelionul când ai copii mici? Răspunsul este acasă sau ca să răspund mai în spiritul sărbătorilor în tihna casei. Dar, am descoperit, de când am devenit părinți, că acasă este cel mai potritvit loc pentru un Revelion reușit. Stai liniștit, fără presiuni sau măști. Oricum o mare parte din an este vorba despre asta, măcar în ultima zi să fie altfel. Stai cu familia ta sau cu cei mai dragi prieteni. 

Citeste mai departe →

De luni ne-am apucat de împodobit bradul. A ieșit cumva, o chestie. 🙂 În urmă cu doi ani am cumpărat un brad natural, în ol, pe care îl mai avem și astăzi. A supraviețuit foarte bine pe balcon și mai prinde și acest Crăciun alături de noi, după care îl vom planta. Primul nostru Crăciun în trei a fost și cel mai liniștit. Natalia avea doar două luni. Anul trecut avea 1 an și două luni și părea foarte prietenoasă cu brăduțul și globurile. Am împodobit frumos bradul, veselie, Natalia înțelegătoare … ce să mai, ziceai că se filmează vreo reclamă de Crăciun, chiar, la noi acasă. Copilul perfect, Crăciunul de vis. 🙂

Citeste mai departe →

Săptămâna trecută a fost destul de aglomerată, am avut de dat din cărți, și am ieșit foarte des cu Natalia. Plecam de dimineață, după micul dejun, ca până la prânz când o lua somnul să ne întoarcem acasă și treburile să fie rezolvate. În toate zilele când am ieșit cu ea, cel puțin o persoană a simțit nevoia să îi spună să dea suzeta jos din gură pentru că este mare. Nu am înțeles niciodată, deși am tot auzit multe replici de când am devenit mamă, de ce unii oameni simt nevoia să se comporte cu copii altora ca și cum ar fi al lor. De ce ar interesa pe cineva străin dacă Natalia are sau nu suzetă? Sau de ce o țin eu în brațe? Aș putea fi un pic, dar doar un pic, nepoliticoasă și spun că are suzetă că așa vor mușchii ei și o țin în brațe pentru că așa vor mușchii mei. Și, v-aș mai ruga, de data aceasta foarte politicos, să nu vă mai faceți griji pentru ea. De educația și creșterea ei ne ocupăm doar noi, părinții ei și ne descurcăm foarte bine, mulțumim. Și, dacă de obicei încerc să vă răspund politicos, nu vă culcați pe urechea aceasta, că nu se știe într-o zi în ce pasă proastă mă prindeți.

Citeste mai departe →