Eram la un loc de joacă. Natalia se juca cu un băiețel. Vorbeam cu mama acestuia și cu coada ochiului văd cum ea se duce spre un tobogan înalt. Prea înalt pentru ea, după părerea mea. Fără să mă gândesc vreo clipă, m-am întors cu tot corpul spre ea, am făcut ochii mari și i-am spus ”nu poți, ești mică.” Ea s-a uitat mai mult prin mine, decât la mine, și a continuat să urce pe el. A putut. A fost foarte atentă, nu s-a dezechilibrat nici un milimetru, a ajuns sus, s-a așezat frumos și s-a dat pe el. Când a ajuns jos, râdea. M-am simțit tare rău. Dacă m-ar fi ascultat? …

Eram în Brașov, în Piața Unirii. Natalia alerga după porumbei. Noi stăteam pe bancă, ne trăgeam sufletul după ce ne-am plimbat prin centru. Am mers pe După ziduri. De mult nu am mai mers pe acolo. Era traseul meu preferat de întors acasă, când eram studentă. Era liniște. Era mai gol. Dincolo de zidurile alea nu mai auzeam forfota de pe Mureșenilor. Ieșeam de la biblioteca din Livada Poștei și urcam pe După ziduri ca să mă duc în Schei. Acolo stăteam în gazdă.

Dacă se întâmplă să locuim în același oraș și să ne plimbăm prin același parc, când vedeți o mamă care imediat cum a dat copilul jos din mașină sau tricicletă începe să fugă, noi suntem. Ea este Natalia și în urma ei suntem noi, mama ei sau tatăl ei, sau amândoi, depinde de zi. Ea nu stă. Cuvântul ”stai” nu are și reprezentare în mintea ei. Ea este peste tot și aleargă mereu. Și, când se întâmplă să se oprească, e pentru că vrea în brațe.

Ieri a venit un domn să ne verifice instalația de gaze naturale și a centralei termice, se pare că așa trebuie, din doi în doi ani verificată, de altfel, pentru că am o memorie vizuală foarte bună, mi l-am și amintit imediat cum am deschis ușa. Acum doi ani când a venit, eram însărcinată cu Natalia. Acum, noi ne jucam de-a ceva, să-i spunem de data asta de-a războiul. Eu așezam niște omuleți de jucărie, ea îi dărâma, țipa de bucurie, fura unul, fugea și iar o luam de la capăt. Și cum ne distram noi așa, cioc-cioc la ușă.

Anul trecut în luna august s-a îmbolnăvit Natalia și la puțin timp după, eu. Ne-am revenit cam în același timp. Anul acesta m-am îmbolnăvit eu și fix în noaptea după intervenția de la călcâi, ea a făcut febră. Oooo, e august și istoria se repetă. Cred că în această lună, karma pleacă în vacanță. Natalia și-a revenit foarte repede, se pare că zborul i-a fost anulat și karma a revenit acasă.