Poezia de luni: Un soare dulce cu lumină şi căldură

Iul 28

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură, În curând şi el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit. El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară, Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi. Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă. În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii. Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune; Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune, Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior, Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor. Vasile...

Read More

Poezia de luni – Sonet

Mai 26

Nu am uitat de poezia de luni dar a uitat timpul de mine. M-a aruncat intr-un colt, mi-a dat de lucru si uite asa au trecut, prea repede,  cateva zile de luni si nu am mai apucat sa postez. In sfarsit, in aceasta luni, timpul mi-a dat drumul un pic si revenim la poezie. Mai e putin de tot si calendaristic se incheie primavara. De altfel, temperaturile care prind curaj ne amintesc ca e sfarsit de mai. Poezia de astazi este despre inceput de vara, sfarsit de primavara. Sonet Apuse primavara. Parfumul de-nceput trecu in exaltarea de flacari estivale. Dar peste cenusiul acestor zile goale, azi nici o galaxie de vise n-am vazut.   Sunt la hotarul lumii, pe-un tarm pustiu nascut, muscat de marea sumbra, cu- doar arar- semnale din vesnicie. Sange, sudoare, zile pale, cateva scoici si scnaduri – si anii au trecut.   Dar viata n-am iubit-o mai mult ca azi nicicand Eternitate! Pruncii se nasc cu-acest cuvant pe buze-n fata vietii, genunchiul meu se-nclina.   Trufasul, greu isi poarta povara in spinare. Ca floarea de-ntuneric, tanjind dupa lumina, vreau sa primesc o raza in mana-mi...

Read More

Catre cititor …

Mai 05

Astazi e timpul pentru poezie. Sper sa aveti o saptamana frumoasa si cand e prea greu sa va gasiti alinarea intr-o poezie. Catre cititor Greseala si pacatul, minciuna si prostia Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria. Pacatele-s cît muntii, caintele marunte, Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi, Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi Crezînd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte. în pernele pierzarii, Satan înselatorul Ne leagana faptura de taina, ca un voal, Iar al vointei noastre nepretuit metal La voia-i se topeste cum se destrama norul. Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga! In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav, Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra. Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea, îmbatrînita tîta a tirfei, hid trofeu, Placerile oprite le procuram cu greu, Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea. Foind ca milioane de viermi in rascolire, In cap ne chefuieste un ocean de draci Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire. Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava, De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos, E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava. Dar printre rîsi, pantere — rînjindu-si bucuria — Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind, Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscind Si sufletului nostru sporind menajeria, E înca o jivina, si poate cea mai rara! Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters, Cu ce placere-ar sparge întregul Univers Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara; Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajma adunate, Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin; Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin, — O, cititor fatarnic, — tu, semenul meu, — frate! (Charles...

Read More

Speranță … așa de luni

Apr 14

Începem săptămâna cu poezie, la fel ca de fiecare. Pentru astăzi mi-am adus aminte de o poezie pe care am primit-o, tot pe blog, intr-un comentariu. De la ea, am scris si un articol, cu gândul la toate visele si dorințele. Sper să îți dea speranță această poezie și să începi săptămâna cu gândul la visele tale și la cum pot deveni realitate. ”Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus? Înfrant nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis.” (Radu...

Read More

Un ultim vers …

Apr 07

O veste fulgerătoare m-a întristat foarte tare săptămâna trecută. Joi noapte, poetul și profesorul Andrei Bodiu a scris un ultim vers. Acum e undeva în ceruri, probabil cu poeții dragi lui, care la fel ca el, au plecat repede și ne-au lăsat mai goi. Mi-a fost profesor și m-a învățat să recitesc poezie. Pentru toată activitatea lui, pentru plecarea prea devreme dintre noi, poezia de luni îi este dedicată lui. Vreau să cred că poetul Andrei Bodiu va trăi de fiecare dată când îi vom citi și reciti poeziile lui. Va rămâne viu, dacă nu îl vom uita. Vă las două poezii de ale poetului, care ne-a scris repede și trist, un ultim vers. Vecine drag când apeşi pe trăgaciul bormaşinii gândeşte-te şi la mine Ştiu că atunci când apeşi Lin butonul te simţi dacă Nu Superman măcar Robocop Lustruindu-şi cu mâneca plăcuţele de frână. De aceea rogu-te urmează sfatul meu: Apasă lin trăgaciul apoi Mai tare şi mai tare propteşte-te bine Pe picioare. Fă-ţi o gaură în cap. (Andrei Bodiu) Epilog Şi  capul nostru şi mîinile noastre sînt Închise sînt legate nu se vede nimic nimic Sînt aici aici aici sîntem puşi unul lîngă altul ne învîrtim în cerc ne învîrtim în cerc simţim căldura şi frigul şi ploaia şi ninsoarea şi ploaia şi căldura şi ninsoarea şi frigul atît atît (Andrei...

Read More

De luni, cu dragoste

Mar 31

Astăzi este ziua în care ne gândim la poezie; poezii pentru suflete obosite și minți încărcate. Ar trebui să iubim mereu poezia, să ne fie dragostea dintâi. Să ne scăldăm în rime și versuri așezate precum culorile într-un tablou. Ca să ne fie săptămâna frumoasă vă propun să începem ziua de azi cu o poezie de dragoste. Am găsit-o prin niște articole mai vechi, de pe vremea când nu aveam domeniu. Este o poezie preferată a unei prietene dragi. NU TE FERI Nu te feri, eu nu cerșesc Nici dragoste, nici lumină vie Vreau în tristețe voinicie Și într-una să-ți repet TE IUBESC Vreau să m-avant spre tine-n zbor Precum pe mări talazul trece Să-mbrațișez granitul rece Și sărutându-l pot să...

Read More