Inteligenta emotionala – un concept despre care auzim tot mai des si care a atras multa atentie in ultima perioada. Daca, cu ceva timp in urma, credeam ca reusita in viata este datorata unui IQ mare, se pare ca un rol important il are si inteligenta emotionala. Cunoasteti si voi oameni care au reusit foarte bine in viata, desi nu inteligenta era ceva ce parea sa ii recomande. Conform studiilor, o persoana cu inteligenta emotionala dezvoltata se poate descurca foarte bine in viata, va avea succes la munca, va sti sa isi aleaga partenerul potrivit, va face fata mai bine provocarilor si problemelor de-a lungul vietii. Asta nu inseamna ca doar inteligenta emotionala este responsabila pentru succesul nostru in viata sau ca este mai importanta decat IQ. Faptul ca inteligenta emotionala este mai importanta decat IQ-ul este doar un mit.

Desi traim vremuri in care s-au inventat atat de multe lucruri in materie de crescut copii, menite tocmai sa ne usureze viata de parinte,  exista carti despre cum sa ne crestem copii, dupa diferite metode de educatie, filmulete pe internet, seminarii, conferinte despre parenting-ul din zilele noastre, lucrurile par sa se complice tot mai mult. Ideea asta de parenting modern e atat de noua la noi  incat fiecare intelege si face cum crede, traind cu senzatia ca doar asa e cel mai bine. Stiti cum vad asta, ca inceputul democratiei in Romania. Parca am fi prin anii 90, debusolati, apucati, chiar prea inversunati, gata, gata, sa ne dam in cap pe motiv de ba da, ba nu, despre crescutul copiilor. De multe ori cand ma intrebau unii, altii, despre cum fac eu cu Natalia, daca am alaptat-o, cat, unde doarme, cum mananca, ce mananca, stateam sa ma gandesc, de fapt, ce raspuns vrea sa auda cel din fata mea. Caci despre asta simteam mereu ca e vorba. Nu despre mine sau copilul meu, ci despre validare in marea asta necunoscuta, si uneori prea agitata, a crescutului copiilor.

Cred ca toate mămicile au diferite frici, mai întemeiate, inventate de la oboseala, unele care vor dispărea cu timpul, altele care vor apărea in timp, dar clar ne temem de câte ceva. De microbi, de febra, sa nu se loveasca, sa nu cada, sa nu se înece, sa ia in greutate, sa se acomodeze la grădinița, sa doarmă bine. Și aici, la final, sunt eu. Somnul, sa doarmă, bine, numărul de ore conform vârstei.

In afara de faptul ca e joi, 1 februarie, inceput de luna, astazi mai este si Ziua Internationala a Cititului Impreuna, cu voce tare (World Read Aloud Day). Astazi, toata lumea citeste cu voce tare alaturi de alti oameni, impartasesc povesti si se bucura impreuna de experienta minunata pe care o ofera cititul. Am cautat pe internet si am vazut ca si la noi in tara se sarbatoreste aceasta zi, sunt mai multe biblioteci care organizeaza evenimente, ceea ce este foarte bine. Ideea de la care s-a plecat pentru marcarea acestei zile mi s-a parut foarte frumoasa si anume sustinerea alfabetizarii, ca un drept al omului. Sa stim sa citim, sa ne bucuram de o carte, sa invatam si sa ne imbogatim din experienta asta, este un drept, de care, da, intr-adevar ar trebui sa ne bucuram toti.

Va povesteam intr-o postare anterioara despre cursul de parenting pe care l-am urmarit on-line si de unde am invatat niste lucruri foarte interesante, pe care vreau sa vi le impartasesc si voua. Dupa cum am precizat si atunci cursul a fost prezentat de Alan E. Kazdin, profesor de psihologie si psihiatrie pediatrica si directorul Centrului Yale de Parenting. Una din temele prezentate in curs a fost despre cum le intiparim obiceiuri bune copiilor nostri. Profesorul Alan Kazdin spune ca putem, pentru acest lucru sa apelam la trei instrumentre.

Dupa ce am nascut am tot auzit proverbul: „ai nevoie de un sat intreg, ca sa cresti un copil”. Mi-ar placea si mie un sat intreg gata, gata, sa vina sa ma ajute dar satul nostru, in schimb, e mai depopulat asa, cam ca satul romanesc. Si, cred ca asa arata satele multora. Fie proaspetii parinti sunt plecati din orasele natale, acolo unde au ramas bunicii, fie sunt plecati prin alte tari, ori ei, ori bunicii, ori, ca este si varianta asta in multe „sate”, nu se inteleg parintii cu bunicii cand vine vorba de cel mic. Au auzit multe povesti, cu siguranta si voi, numai daca sunteti pe vreun grup de mamici, ati citit sigur macar o postare in care o mamica se certa cu o bunica, care intotdeauna stie mai bine, ca doar si ea a crescut copii. Clasic.  In cazul nostru, deocamdata e liniste si pace, ca ne vedem rar. Pur si simplu. Nu ne-am certat, nu le-am refuzat ajutorul, pur si si simplu l-am primit rar, in cazuri de urgenta.