Mie îmi place să mă joc. Nu am avut niciodată probleme cu asta. Nu mi-a fost rușine să mă tăvălesc pe jos, să fac ca toate celea doar pentru a o auzi pe Natalia râzând. Poate, mi-a fost mai ușor pentru că sunt o fire mai copilăroasă, îmi place să râd, să glumesc și după ce am devenit mamă, să mă joc toată ziua ”mi-a venit” ca o mănușă. Greul mai vine atunci când sunt obosită, când am avut o zi proastă în general, când mă mai lasă inspirație, dar chiar și așa, dacă ne găsim un joc, o hârjoneală ceva, timpul ne trece altfel și ne încărcăm amândouă.

Tocmai am terminat de făcut curat. Dacă vă arăt o poză, este posibil să mă întrebați dacă sunt sigură. Sau dacă mi-e bine. Ori dacă de la oboseală am început să nu îmi mai aduc bine aminte ce fac. Așa e și la voi? Eu așez jucăriile să pot da cu aspiratorul, ea în urma mea vine și le ”reașează”. Ea este genul acela, are ordine în dezordine. Să recunosc? Cam seamănă cu mine.

Numai aici pe blog am scris câteva articole în care m-am plâns cum copilul  nostru spune des, spre foarte des, ”nu” (aici de exemplu). Eram odată în mașină, toți trei, și în urma unui dialog foarte productiv cu Natalia, când după fiecare întrebarea de-a mea, ea răspunde fie cu ”nu, fie cu ”nu, nu”, tatăl ei a concluzionat: ”băi, copilul nostru nu știe să spună da.”

Cum convingi un copil să ia medicamente? Nu îl convingi. De fapt, ar fi trebuit să dau acest răspuns la final, ca să citiți tot articolul, dar m-am gândit că nu are rost să vă dau speranțe degeaba. V-am spus că am început anul răciți, toți, de la mare, la mic. Și când ajungeam la administrarea pastilelor la cel mai mic din familie, ne loveam de un zid. Unul mai mare și mai puternic, chiar și decât cel pe care și-l imaginează Trump la granița cu Mexicul. Cum dormeam prost, pentru că abia puteam să respir, am citit toate articolele posibile, găsite, despre cum să convingi un copil să ia medicamente.

Suntem in plin sezon de răceli și gripe. Nici noi nu am scăpat și rând pe rînd, după cum v-am mai povestit, ne-am îmbolnăvit. Așa că discuția principală, mai ales între noi părinții, este ce virus nou a mai luat copil, cât a făcut febră, dacă tușește cât tușește. Apoi ne plângem ce mulți microbi sunt acum, că e bine că a venit frigul poate mai îngheață și încheiem cu ce obosiți suntem. Și… evident din când în când în loc de un virus spunem de mai mulți. Deci, cum este corect? Copilul a luat un virus, două virusuri sau doi viruși?

Astăzi vreau să vă propun o activitate pentru tot anul, potrivită pentru toată familia: borcanul cu amintiri. Luați un borcan mai mare pe care împreună cu cei mici îl înfrumusețați: îl pictați, lipiți tot felul de desene pe el, îl înveliți în ață colorată, lipiți mărgeluțe. Apoi de-a lungul lui 2019, când se întâmplă ceva special în familia voastră să poveștiți în câteva rânduri pe o hârtie pe care o puneți în borcan. Copii mai mici pot chiar desena diverse întâmplări, care le-au adus bucurie, cum ar fi întâmplări din vacanță.