Inteligenta emotionala – un concept despre care auzim tot mai des si care a atras multa atentie in ultima perioada. Daca, cu ceva timp in urma, credeam ca reusita in viata este datorata unui IQ mare, se pare ca un rol important il are si inteligenta emotionala. Cunoasteti si voi oameni care au reusit foarte bine in viata, desi nu inteligenta era ceva ce parea sa ii recomande. Conform studiilor, o persoana cu inteligenta emotionala dezvoltata se poate descurca foarte bine in viata, va avea succes la munca, va sti sa isi aleaga partenerul potrivit, va face fata mai bine provocarilor si problemelor de-a lungul vietii. Asta nu inseamna ca doar inteligenta emotionala este responsabila pentru succesul nostru in viata sau ca este mai importanta decat IQ. Faptul ca inteligenta emotionala este mai importanta decat IQ-ul este doar un mit. Inteligenta emotionala ne ajuta doar sa simtim mai bine, sa lucram mai bine cu oamenii, sa escaladam altfel conflictele si problemele. Tocmai de aceea se spune ca este foarte important sa le dezvoltam copiilor si inteligenta emotionala pentru ca asta ii va ajuta sa isi imbunatateasca constiinta de sine, increderea in sine, sa isi controleze emotiile, impulsurile, sa-si dezvolte empatia. Astfel, in timp nu vor fi niste copii doar cu un comportament placut ci si cu performante academice. Este un subiect interesant despre care gasiti multe de citit. Eu am aflat multe chestii interesante si mi-am clarificat multe informatii cu privire la inteligenta emotionala citind chiar cartea lui Daniel Goleman „Inteligenta emotionala”. Este o carte care te ajuta sa te cunosti mai bine, sa intelegi de ce ai anumite apucaturi in unele momente, atunci cand si tu te intrebi „dar ce a fost cu mine de am reactionat asa”. Mi se pare o carte foarte utila si pentru cei cu copii, pentru a intelege de ce este bine sa ii ajutam pe copii nostri sa isi dezvolte si acest tip de inteligenta, nu doar sa adune diplome si medalii.

Vreau sa va las un pasaj din carte despre cat de importanta sunt primele amintiri. Mi se pare interesant pentru cei cu copii mici, mai ales, dar si pentru copii din noi. Cred ca aici se afla raspunsul la multe din actiunile noastre. Primii ani din viata unui copil sunt foarte importanti si are nevoie de multa dragoste si caldura pentru a se dezvolta frumos si din punct de vedere emotional.

„Multe amintiri emotionale puternice provin din primii ani de viata, din relatia copilului foarte mic cu cei care ii  poarta de grija. Acest lucru este adevarat in special in cazul evenimentelor traumatizante cum ar fi bataile sau indiferenta. In primii ani de viata, alte structuri ale creierului, in special hipocampul, care are un rol crucial in amintirile noastre narative, si neocortexul, locul in care sunt adapostite gandurile rationale, trebuie sa se dezvolte in totalitate. La nivelul memoriei, nucleul amigdalian si hipocampul lucreaza in colaborare; fiecare inmagazineaza si recupereaza informatiile speciale de sine statator. In vreme ce hipocampul recupereaza informatiile, nucleul amigdalian hotaraste daca informatiile au si valente emotionale. Dar nucleul amigdalian, care se maturizeaza foarte rapid in creierul sugarului, este format de fapt in totaliate inca de la nasterea copilului. LeDoux se intoarce la rolul nucleului amigdalian in copilarie pentru a sustine o idee care a stat la baza gandirii psihanalitice: si anume ca interactiunile primilor ani de viata formeaza un set de lectii emotionale bazate pe deprinderi si nemultumiri din contactele dintre copilul foarte mic si cei care au grija de el. Aceste lectii emotionale sunt atat de puternice si totusi atat de dificil de inteles din puctul de vedere al adultului, incat, crede LeDoux, ele sunt inmagazinate in nucleul amigdalian sub o forma neprelucrata fiind un fel de tipare fara cuvinte ale vietii emotionale. Unul dintre motivele pentru care putem fi inselati de iesirile noastre emotionale este faptul ca ele dateaza adesea dintr-o perioada timpurie a existentei noastre, cand lucrurile erau neclare si nu aveam inca vocabularul necesar pentru a intelege evenimenle petrecute. Putem avea un sentiment haotic, dar nu si cuvinte pentru amintirile care l-au creat.” (Daniel Goleman, Inteligenta emotionala, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, pp 50-51)

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *