In Palatul de Vanilie, intr-un oras micut cu un parc mare, cu un lac rotund cu multe ratuste, locuiau fratiorii dovlecei. Erau mici si subtiri ca niste betisoare. Sau ca niste paste. Da, da, mai bine ca niste paste. Asa pareau fratiorii dovlecei. Ei erau mereu veseli si pusi pe sotii. Se distrau de minune cu celelalte ingrediente din bucataria Palatului de Vanilie. Era mereu o atmosfera vesela. Printesa blonduta mereu se bucura cand se intalnea cu ei si radea cu gura pana la urechi. Orele de mese erau mereu o mare bucurie. Pentru ea bucataria era ca un loc de joaca.

Cred ca toate mămicile au diferite frici, mai întemeiate, inventate de la oboseala, unele care vor dispărea cu timpul, altele care vor apărea in timp, dar clar ne temem de câte ceva. De microbi, de febra, sa nu se loveasca, sa nu cada, sa nu se înece, sa ia in greutate, sa se acomodeze la grădinița, sa doarmă bine. Și aici, la final, sunt eu. Somnul, sa doarmă, bine, numărul de ore conform vârstei.

Este mare suparare in familia Ou. Stiti, de obicei, albusul si galbenusul nu se despart si se inteleg foarte bine. Impreuna fac cele mai bune omlete, cele mai bune clatite, cele mai bune briose, in fine, multe prajituri si mancaruri delicioase. Sunt de nedespartit cei doi si se pare ca fac o treaba foarte buna. Azi-dimineata nu stiu ce s-a intamplat. Albusul s-a trezit cu o falca-n cer si una-n pamant, ca el vrea sa fie singur, ca e alb, pufos ca neaua si se poate descurca si singur. Vrea sa se separe de galbenus si sa fie pe cont propriu.

Ne plimbam prin parc zilele trecute si vazand multe fetite care se plimbau cu rolele, cu trotinetele, unele alergau, mi-a iesit asta:

– Am impresia ca o s-o plimb in brate toata viata. Sotul meu e partea cerebrala, practica si cu putine cuvinte a familiei care mi-a dat un raspuns care incepe cu hai si se termina cu fii serioasa. Da, chiar, am cateodata niste ganduri glumete, dar va spun acum de unde mi se trag.

In afara de faptul ca e joi, 1 februarie, inceput de luna, astazi mai este si Ziua Internationala a Cititului Impreuna, cu voce tare (World Read Aloud Day). Astazi, toata lumea citeste cu voce tare alaturi de alti oameni, impartasesc povesti si se bucura impreuna de experienta minunata pe care o ofera cititul. Am cautat pe internet si am vazut ca si la noi in tara se sarbatoreste aceasta zi, sunt mai multe biblioteci care organizeaza evenimente, ceea ce este foarte bine. Ideea de la care s-a plecat pentru marcarea acestei zile mi s-a parut foarte frumoasa si anume sustinerea alfabetizarii, ca un drept al omului. Sa stim sa citim, sa ne bucuram de o carte, sa invatam si sa ne imbogatim din experienta asta, este un drept, de care, da, intr-adevar ar trebui sa ne bucuram toti.