Am urmărit pe coursera.org un curs foarte interesant despre nutriție pentru copii, din care am învățat câteva lucruri foarte utile și am descoperit și niște rețete bune, care au avut succes la noi în bucătărie. Rețeta sosului de paste, de acolo este, de exemplu. La fel și rețeta terciului de ovăz, pentru un mic dejun sănătos și delicios. Rețeta o găsiți aici; să o încercați și cu afine, este foarte bună. După ce am urmărit cursul, mi-am întărit încă o dată ideea că o relație sănătoasă a copilului cu mâncarea se construiește în timp, încă de când este foarte mic. Nu este de ajuns doar să le spunem să mănânce ceva pentru că este sănătos. De fapt, nici nu cred că înțeleg ei prea bine ce înseamna asta. Trebuie să îi învățăm noi și într-un mod cât mai plăcut și distractiv.

Plimbările prin parc fac parte din rutina noastră zilnică. Asta, evident dacă nu plouă, de fapt, dacă nu se oprește deloc ploaia. Cum a stat, plecăm în parc la explorat. Natalia a început să iubească mersul pe jos și ne plimbă (ea pe noi acum) prin tot parcul. Acum cu vremea asta, dacă sunt și bălți după ploaie, parcul chiar e preferatul ei.Duminică a început prin a băga doar un pic un degețel, uauu, e apă asta, și a continuat. Apoi toată mână, apoi și picioarele, a început să sară și apoi s-a așezat în fund. Am mers și ne-am schimbat și am revenit pentru încă o tură. Până nu începe să se întunece, nu intrăm în casă. Și, știu sigur că după ce intrăm, bea lapte, face baie și adoarme repede.

Preferatele Natalie, cel puțin pentru moment, sunt pastele. La început nu se dădea în vânt după ele, acum dacă vreau să merg la fix, fără emoții și să stau și liniștită, pentru că le mănâncă singură, îi pregătesc paste cu sos de roșii. De fapt, toată șmecheria aici este: că le mănâncă singură. Se murdărește până la urechi, le lipește pe dulapuri și pereți, le soarbe cu buzele, ce să mai, e o distracție în toată regula. Important este că le și mănâncă și îi și plac. Le pregătesc repede și știu sigur că cel puțin jumătate de oră nu am treabă. Pot spăla vase liniștită, pot spăla pe jos sau mătura, pot scrie sau vorbi la telefon. Cineva se distrează și nu vrea să fie deranjată. 

Noi, părinții, ne bucurăm de fiecare moment petrecut alături de copii noștri. Oricât de greu sau obositor ar fi, noi la final spunem, hai că a fost bine. Dacă ei sunt fericiți, și noi suntem fericiți. Sâmbăta la nuntă, când Natalia a adormit, m-am așezat lângă o altă mămică, al cărei copilul adormise și el. Un băiețel drăguț și blonduț ca Natalia, cu doar câteva luni mai mic ca ea. Am început să povestim și așa am aflat că ea o știa pe Natalia din prima ei zi. Din poze, evident. Verișoara mea s-a ocupat de asta.

A trecut și am supraviețuit. Prima noastră nuntă-n trei. V-am spus că am avut noi în minte un plan A și unul B, dar a funcționat planul Z. Adică, a fost un haos total dar, cumva, cumva, totul s-a terminat cu bine. A plâns, a râs, a dansat, s-a plimbat, a mâncat flori, nu a mâncat mâncare, s-a murdărit, s-a enervat, i-a trecut, a adormit. Apoi, am dansat noi. 

Nu, nu eu mă mărit, a trecut rândul meu și a venit rândul verișoarei mele. Prin urmare, de la mic la mare, plecăm la nuntă. Asta mai înseamnă că nimeni din familie nu este disponibil să stea cu copilul. Așadar, o îmbrăcăm frumos, facem multe rugăciuni să ne înțelegem cu ea, numărăm mult în gând, ajută la calmare, râdem mult să transmitem creierului o stare de bine și … și cam atât. 🙂