Albă-ca- Zăpada, Cenușăreasa, Scufița Roșie, Harap-Alb, Prâslea cel voinic și merele de aur, Soldățelul de Plumb, Frumoasa și Bestia, Fetița cu chibrituri sunt doar câteva din basmele copilăriei mele. Probabil și a voastre. ”A fost odată ca niciodată” și ”…au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, așa începeau și se sfârșeau cele mai frumoase povești, pe care astăzi mulți dintre părinți evită să le mai citească copiilor, considerându-le prea dure. Preferă să le citească copiilor doar cărți de povești în care există doar oameni buni, fapte bune, întâmplări minunate, finaluri fericite. Copii însă au nevoie și de astfel de povești. 

Eu nu am văzut nici un adult rămas traumatizat de basmele citite în copilărie. Am văzut mulți adulți rămași cu tot felul de ”zdrențe” în suflet din copilărie, din cu totul alte motive. Cu toată încrederea ar trebui să le citiți basme celor mici. Cartea ”Psihanaliza basmelor” scrisă de Bruno Bettelheim vă poate ajuta să înțelegeți și mai bine ce rol important au aceste povești în viața copiilor. Autorul susține că: ”basmele stimulează imaginația celor mici, îi ajută să-și clarifice emoțiile, anxietățile și aspirațiile, sugerându-le rezolvări pentru probleme cu care se luptă mintea unui copil: teama de a fi abandonat de părinți, rivalitățile între frați, sexualitatea adultă, violența, invidia, teama de moarte. Pentru că basmele au finaluri fericite în care binele triumfă, prin lectura basmelor copilul se identifică cu personajele și se eliberează de angoasele sale.”

Cartea a fost scrisă pentru ca părinții să înțeleagă mai bine că basmele pot avea un rol terapeutic în viața copiilor. De exemplu, autorul este de părere că majoritatea părinților au tendința de a prezenta copiilor doar părțile frumoase despre lume. O lume minunată în care nu există oameni răi, tristeți, nefericiri, eșecuri, moarte. Dar, viața reală este și despre asta. ”O informare unidimensională hrănește mintea unidimensional, iar lumea reală nu este exclusiv luminoasă. Tocmai acesta este mesajul pe care basmele, sub multiple forme, îl comunică unui copil: că lupta împotriva obstacolelor majore în viață este inevitabilă ca parte intrinsecă a existenței umane – dar, dacă nu ne speriem, ci înfruntăm toate problemele grele și neașteptate, deseori nemeritate, vom reuși să le stăpânim, iar în final să ieșim victorioși.”

Autorul este de părere că basmele încep să își exercite impactul benefic în jurul vârstei de patru-cinci ani. Atunci ar trebui să începem să le citim seară de seară basme și am putea începe chiar cu basmul preferat din copilăria noastră. Vom observa, din atitudinea copiilor dacă rezonează cu el sau nu. Este posibil ca la un moment dat copilul să ceară să i se citească mai multe seri la rând aceiași poveste. Autorul ne încurajează să le citim povestea ori de câte ori ei ne cer pentru că doar așa își va rezolva problemele care l-au făcut să reacționeze la o anumită poveste. Mai mult, ne încurajează să nu le cerem copiilor explicații de ce îi place un anumit basm sau să intuim noi și să îi explicăm, ci să îl lăsăm pe el să descopere singur toate aceste aspecte. ”Creștem și găsim un sens în viață și încredere în noi înșine înțelegând și rezolvându-ne problemele personale prin propriile noastre forțe, nu datorită explicațiilor altora.”

Copii au nevoie și de real și de imaginar și ei au capacitatea de a face și diferență între ele. Versiunile simplificate și înfrumusețate ale basmelor sunt transformate după cum susține autorul doar într-o ”distracție găunoasă”. Copii chiar au nevoie de o lume magică în copilărie. Nu trebuie să li se prezintă totul ca o realitate stictă. Bruno Bettelheim povestește în carte că sunt mulți dintre copii, care privați în copilărie de basme, ajunși adolescenți caută, din nefericire, forme de evadare din realitate, fie prin droguri, fie încep să creadă în magie, astrologie. ”Am cunoscut multe cazuri în care, mai ales în ultima perioadă a adolescenței, se recurge la anii de credință într-o lume magică pentru a compensa faptul că o persoană a fost privată prematur de această copilărie, prin forța cu care i s-a impus realitatea strictă.”

”Fiecare basm este o oglindă fermecată”, așadar lăsați-vă copii să se reflecteze în ele. Este o ocazie foarte bună și pentru voi, să recitiți basmele care v-au plăcut când erați mici. Dacă sunteți pasionat de literatură și aveți și timp citiți și cartea ”Psihanaliza basmelor”,  pentru că va fi o lectură care merită fiecare minut acordat.

 

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *