Cu toții așteptăm vară. De la primele zile mai călduroase, deja ne gândim la mare, la concedii, la plimbări cât e ziua de lungă. Soarele ne dă alt tonus, suntem mai veseli și mai energici. Doar că, vara vine și cu perioade de caniculă. Acele zile călduroase, prea călduroase chiar, la amiază, când simțim că ne sufocăm de-a dreptul. Atunci pufnim, nu știm cum să ne mai răcorim, așteptăm serile pentru un pic de răcoare. Ei bine, pentru astfel de zile și veri călduroase s-a inventat aparatul de aer condiționat.

Anul trecut îi desenam Nataliei chipuri de oameni. Un cerc, doi ochi, un nas și-o gură. La final râdea și îmi făcea ”Bravooo”. Acum îi desenez forme geometrice: un cerc, un pătrat, un triunghi, un dreptunghi. Apoi le unim. Peste un pătrat, punem un triunghi. Adăugăm în pătratul mare ochii, pe care le numim ferestre și le desenăm sub formă de pătrate mai mici. Apoi gura, pe care o numim ușă, sub formă de dreptunghi. Facem un pas în spate și ne uităm la desen. Ce a ieșit? O casă.

Locuim într-un apartament la etajul patru. Când l-am cumpărat, avea deja un aer condiționat. Foștii proprietari au prezentat aparatul de aer condiționat ca un avantaj. Am dat ușor din cap, am zâmbit din politețe și  am zis un ”mda” cu jumătate de gură. Sincer, nu mi se părea așa important. Adică, putea să fie, dar la fel de bine, să nu fie. Nu îl vedeam ceva important. Am cumpărat apartamentul în primăvară. De aceea nu am înțeles.

Dacă mă citești de puțin timp, știi sigur că sunt mama Nataliei. O fetiță blonduță, cu ochii albaștri și părul mereu ciufulit, căreia i-am construit un Palat de Vanilie, în care să gătim în voie, mi-am colorat palmele și am desenat pe pereți, am inventat povești și personaje și îi șoptesc seara la culcare să nu uite că ea este fetița care a oprit timpul.

Când eram studentă îmi căutam job-uri part-time, în ziare. Cumpăram câteva, deschideam la mica publicitate, încercuiam anunțurile care mă interesau și apoi sunam: ”Bună ziua, mai este valabil anunțul?” La fel ca mine, făceau mulți dintre colegii mei. Pe vremea aceia erau două platforme on-line unde îți mai puteai căuta ceva de lucru, dar cel mai la îndemână erau pentru noi anunțurile de la mica publicitate.

Ca un copil să iubească natura, trebuie mai întâi să o cunoască. Să respire aer curat. Să se bucure de vânt. De ploaie. De curcubeu. Să vadă pomi înfloriți și flori îmbobocite, gata, gata, să se desfacă. Să simtă cum iarba îi gâdilă tălpile. Să alerge printre frunze. Să se cațere în copaci. Să stea întins în iarbă cu ochii spre stele, să caute Carul Mare și să viseze cu ochii spre cer până pleoapele-i cad grele și va adormi în sunet de greierași. Va alerga după fluturi, va asculta zumzăitul albinelor, va ține în palmă gărgărițe și le va cânta.